Fericirea de a fi "Fericit"
Fericitul Ioan Paul al II-lea sau "unchiul", așa cum l-am cunoscut eu, nu este cunoscut lumii numai pentru că a devenit papă, ci și pentru că, în ceea ce privește familia, a susținut-o, i-a studiat originile, a însoțit-o cu prezența și afecțiunea sa și a propus-o mereu ca locul prin excelență în care se manifestă iubirea lui Dumnezeu.
Ca vicar la Parohia "Sfântul Florian", într-unul dintre satele din jurul Cracoviei, dar și ca asistent spiritual pentru studenții de la Universitatea "Jagelonica", ieșeam deseori împreună în aer liber. Era un mare iubitor de natură!
În jurul "ideilor" sale despre familie se formase deja un grup, numit "Rodzinka", "Mica Familie". Pentru că, din cauza condițiilor pe care le impunea regimul comunist, nu puteam să-l strigăm în public "părinte", cu încuviințarea lui, i-am spus "wujek", unchiul".
Dincolo de multele Liturghii la care am participat împreună, de zilele de reculegere, de exercițiile spirituale, dincolo de pelerinajele frumoase, au rămas de neuitat pentru noi și excursiile la munte, întrecerile cu caiacul pe care le făceam pe râurile învolburate ale munților noștri din Polonia, ca și zilele onomastice, ieșirile împreună la teatru, concerte sau cinema.
Niciodată nu celebra Liturghia doar de dragul de a celebra. Pregătirea intensă și profundă care anticipa fiecare celebrare ne impresiona pe toți. De asemenea și predica, dar și cateheza pe care ne-o propunea cu diferite ocazii. Toate acestea, pentru cei care am fost de atâtea ori cu el, sunt de neuitat!
"Nu există spațiu mai potrivit pentru iubirea lui Dumnezeu, spunea tânărul părinte Karol, viitorul papă Ioan Paul al II-lea, decât viața de familie. Iubirea profundă și autentică a lui Dumnezeu se manifestă în familie în cadrul actului conjugal, în totala dăruire de sine unul altuia. Mântuirea este acolo unde există iubire. Dacă în familie cineva a greșit, dați-i o nouă șansă. Fiecare persoană are dreptul să fie iertată. Dacă ați ucis iubirea din familiile voastre, nu uitați că doar voi o puteți face să reînvie. Sfânta jertfă a Liturghiei trebuie să continue pe altarul încercărilor de fiecare zi prin care trece familia".
"Mica Familie" înființată de preotul Karol avea printre altele rolul de a traduce în practică credința creștină, în special normele moralei creștine.
Proaspetele învățături ale enciclicei Humanae vitae, a papei Paul al VI-lea, referitoare la frumusețea vieții de familie, la respectul reciproc care trebuie să fie între soți și la înțelegerea și folosirea actului conjugal conform cu voința Creatorului, erau pentru micul grup prioritățile de bază.
Cu disponibilitatea și delicatețea sa, "unchiul" intenționa un singur lucru: să descoperim împreună adevărul și frumusețea iubirii umane. Era convins că omul trăiește doar datorită iubirii. Când iubești, spunea el, trăiești cu adevărat! Nu e o întâmplare că a iubi este porunca cea mai mare pe care Cristos ne-a dat-o. Doar cine iubește și este iubit cu adevărat simte că trăiește. Ceea ce este în afara iubirii este inuman! Iubirea presupune familia, iar familia presupune iubirea. Una fără cealaltă nu există!
Totuși familia, dincolo de persoanele care o compun, rămâne o realitate care trăiește pe acest pământ. Presupune tot ceea ce presupune viața: muncă pentru câștigarea existenței de zi cu zi, nașterea, creșterea și educarea copiilor, suferință fizică și multe alte încercări.
În toate acestea, soții trebuie să rămână mereu unul lângă celălalt, până la moarte, așa cum au promis. Astfel se realizează sfințenia familiei, despre care "unchiul" nu ezita să ne vorbească.
Am format, pot spune, împreună o familie. El era tată, prieten, confesor, era cel care ne iubea și ne-a învățat ce înseamnă iubirea. Cine l-a întâlnit chiar și numai o dată pe Ioan Paul al II-lea, nu-l poate uita niciodată. Sunt fericită că este "Fericit"! (Ludmila)
Pagină realizată de pr. Felician Tiba