Răspundem cititorilor
* Gheorghe Ciobanu (Cozmești, Parohia Mogoșești Siret). "Doresc să împărtășesc un eveniment tragic petrecut în viața mea și din care eu am scăpat ca prin minune. În vara anului 1944 aveam 14 ani și am hotărât împreună cu prietenul meu Dumitru, care avea 18 ani, să mergem cu vitele la pășunat pe valea Siretului... La un moment dat am intrat pe un teren minat unde trebuia să pășești cu mare atenție. Prietenul meu mergea înainte, iar eu câțiva pași în urma lui. La un moment dat s-au auzit două bubuituri și eu nu am mai văzut nimic, auzeam doar strigătul de durere al lui Dumitru care repeta: «Am rămas fără picioare». M-am frecat la ochi și ca prin ceață am văzut picioarele prietenului meu într-o baltă de sânge. Am alergat în sat după ajutor și cu o căruță a fost transportat la spital. În drum spre Roman s-a oprit la Parohia Hălăucești să se spovedească, iar pe drum nu înceta să spună tatălui său: «Eu am rămas fără picioare, dar Gheorghe fără vedere». Avea mustrări de conștiință că am intrat pe un teren foarte periculos. Ajunși la spital, medicii s-au străduit să-l salveze, dar pierduse prea mult sânge și a murit pe masa de operație".
Din lunga dv. mărturie am selectat câteva pasaje. Este adevărat că ați scăpat ca prin minune din acel pericol, dar este și mai important să știm că Dumnezeu, în iubirea lui, nu ne părăsește niciodată. Rugăciunea are un rol foarte important în viața noastră și ne-a plăcut când ați spus că în interiorul dv. ați auzit un glas care a spus: "Tu ai fost salvat datorită evlaviei tale către Preasfânta Fecioară Maria, să o păstrezi toată viața ta și să nu treacă nici o zi fără să reciți sfântul Rozariu pentru sufletele din purgatoriu".
* Maria Bogliș (Botoșani). "Vă rog să primiți intervenția mea târzie cu referire la articolul «Clădirea Filarmonicii din Iași», cuprins în Almanahul «Presa Bună» 2009, p. 177. În anul 1939 au absolvit Institutul Teologic Iași și au fost sfințiți 30 de preoți, nu 21 cum apare în articol. A fost într-adevăr o promoție de aur. I-am cunoscut pe unii dintre ei. În viață nu mai este nimeni. Aproape toți au suferit urgiile comunismului, plătind cu sănătatea și chiar cu viața crezul credinței noastre. Cu ocazia jubileului de aur în anul 1989, pr. Gherguț și pr. Chelaru au ținut să comemoreze amintirea consacrării întru preoție a celor 12 preoți care mai erau în viață la acea dată".
Am înmânat scrisoarea dv. domnului Dănuț Doboș care lucrează în Departamentul de Cercetare Istorică al Diecezei de Iași. Iată răspunsul: Informația conținută de Almanahul "Presa Bună" din anul 2009, p. 177, este corectă. Într-adevăr, în anul 1939 au absolvit diverse seminarii un număr de 33 de preoți, nu 30 cum afirmați dv., dintre care la data de 24 iunie 1939 au fost hirotoniți în capela Institutului "Notre Dame de Sion" un număr de 21 de preoți, dintre care 20 au absolvit Seminarul "Sfântul Iosif" din Iași, iar un altul a absolvit Seminarul din Fano (Italia). Șase preoți care au studiat în străinătate au fost hirotoniți la 18 martie 1939 la Roma (Italia), unul la 3 iunie același an la Eichstäkt (Germania), iar alți doi la 3 iunie același an la Poznan (Polonia). În sfârșit, alți doi preoți au fost amânați, neavând vârsta cerută, fiind sfințiți la 13 august 1939, iar un alt preot din cauza bolii a fost sfințit la 5 mai 1940 la Paderborn (Germania).
* Valentin Dancă (Bacău). La pesimismul care reiese din cele scrise de dv., nu vă putem răspunde decât cu o povestire pe care, la rândul nostru, am primit-o. În povestire e vorba de cafea. Nu înseamnă că am crede că e bună pentru sănătate. Dimpotrivă. Mesajul povestirii este important și pe acesta vă invităm să-l rețineți. "Viața e ca o cafea bună. Un grup de oameni de succes în apogeul carierei lor, toți având joburi și poziții de vis, mașini și case, au făcut o vizită unui fost profesor din facultate. Discuția a alunecat treptat spre cât de stresantă și obositoare e viața zi de zi. Profesorul i-a întrebat dacă vor să bea o cafea bună și s-a întors din bucătărie cu un vas mare plin cu cafea și o mulțime de cești. Unele erau din porțelan fin, altele din sticlă, plastic, unele arătând normal, altele foarte delicate și scumpe, unele cu inserții aurite, altele cu toartă ciobită, și i-a rugat pe fiecare să se servească. Atunci când toți aveau câte o ceașcă de cafea în mână, profesorul le-a zis: «Dacă ați observat, fiecare dintre voi a pus cafea în câte o ceașcă scumpă și fină, lăsând ceștile simple și ieftine goale pe masă. E normal să vreți ceea ce e mai bun în viață, dar tocmai aceasta e sursa problemelor și a stresului pe care îl aveți zi de zi. Nu contează ce fel de ceașcă ați ales, cafeaua are același gust. Ceașca nu adaugă nici o calitate cafelei. În cele mai multe cazuri o face doar să fie mai scumpă sau în alte cazuri nu putem vedea ce e de fapt înăuntru. Ceea ce ați voit voi de fapt a fost cafeaua, nu ceașca și totuși inconștient ați ales cele mai scumpe și bune cești. Și apoi ați început să vă uitați la ceașca pe care o avea celălalt, gândindu-vă că e mai frumoasă decât a voastră. Viața e ca o cafea bună: jobul, banii, cariera, mașina, casa, hainele, poziția în societate sunt ceștile. Doar ne ajută să ne trăim viața, dar nu sunt viața. Hainele pe care le avem, poziția în societate și banii nu înseamnă viața... Doar ne ajută să trăim viața. Nu definesc ceea ce înseamnă viața. Din contra majoritatea oamenilor care au mult, sunt invidioși pe alții care au mai mult și nu reușesc să se bucure de ceea ce au. Câteodată, concentrându-ne doar pe ceașcă, uităm să savurăm cafeaua. Savurați cafeaua, nu ceștile! Cei mai fericiți oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri. Cei mai fericiți oameni știu să se bucure cât mai mult de ceea ce au, acolo unde au, în momentul prezent. Ei fac viața să fie frumoasă...». Viața trebuie trăită așa cum este, pentru că ni s-a dat fără să o cerem și ni se va lua fără să fim întrebați".
* Monica Agu (Câmpia Turzii). "În revista din luna septembrie 2009 am primit un răspuns la o scrisoare în care mi-am plâns toată durerea și suferința sufletului meu. Cu lacrimi amare, am udat paginile, rând pe rând, frază după frază. Au fost lacrimile unei mame care își iubește copiii mai mult decât pe ea, al cărui suflet suferă mai mult decât suferă trupul copiilor săi. Încrederea pe care mi-am pus-o în Domnul m-a făcut să depășesc toate greutățile și suferințele. Abandonându-mă cu totul voinței Domnului, starea mea sufletească s-a schimbat. Pentru aceasta nu știu dacă-mi va ajunge o viață să-i mulțumesc Domnului pentru toate harurile pe care mi le-a dat. Îi mulțumesc zilnic pentru că ne iubește atât de mult; îi mulțumesc pentru că s-a născut în cel mai sărac loc din lume... Giovanni Papini a spus: «Dar noi, cei din urmă, cei mai păcătoși dintre păcătoși, te așteptăm. Te vom aștepta zi de zi, în ciuda netrebniciei și a neputințelor noastre. Toată iubirea pe care vom fi în stare s-o stoarcem din inimile noastre pustiite, ți-o vom închina ție, cel răstignit»". Acum vreau să vă mulțumesc pentru rugăciunile dv. Nu au rămas fără rezultat; și pentru că se apropie sărbătorile de Paști vă urez tuturor sărbători binecuvântate, Paște fericit. Învierea lui Cristos să vă bucure inimile, lumina lui Cristos să vă lumineze calea".
Vă mulțumim pentru gândurile pe care ni le-ați împărtășit. Ne bucurăm pentru liniștea pe care ați căpătat-o prin credința în Cristos. Ne rugăm să continuați să creșteți în această credință. Vă urăm și noi sărbători binecuvântate de Dumnezeu.
* Cristina Nemeș (Balan, jud. Harghita). "Sunt profesor de limbă și literatură română la Grup Școlar «Liviu Rebreanu» din localitate. În prezent sunt doctorand, anul II, în cadrul Universității București, Facultatea de Litere. Vă scriu, cu rugămintea, dacă aveți, sau știți unde aș putea găsi cartea sau cd-ul cu lucrările care s-au susținut în cadrul simpozionului "Orizonturi spre infinit", deoarece aș dori să o cumpăr, aceasta fiindu-mi utilă la teza de doctorat. De asemenea, m-ar interesa un program al conferințelor și simpozioanelor pe care le organizați. Vă mulțumesc anticipat".
Simpozionul de care sunteți interesată a fost organizat de părinții franciscani în perioada 2-4 octombrie 2003. Încercați să luați legătura cu ei direct. Nu avem alte informații afară de ce s-a publicat pe situl diecezei (www.ercis.ro). Încercați să intrați și pe situl Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan: http://itrcf.ofmconv.ro. De asemenea, vă precizăm că nu avem un program al conferințelor sau simpozioanelor, totul apare anunțat pe www.ercis.ro. Urmăriți situl și veți fi la curent.
* Iuliana Patrașcu (Târgu Mureș). "Sunt studentă în anul III la medicină și aș dori să știu, dacă se poate, de ce în nici o biserică romano-catolică din oraș nu se oficiază măcar o sfântă Liturghie în limba română? Nu se poate face nimic?".
V-ați adresat Episcopiei de Iași, care nu are jurisdicție la Târgu Mureș. Această localitate nu aparține de Dieceza de Iași, ci de Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba-Iulia: Str. Mihai Viteazu, 21, 510010-Alba-Iulia; jud. Alba; tel.: 0258/811689; 0258/811602; 0753/056935; fax: 0258/811454; e-mail: albapress@romkat.ro. Suntem convinși că dacă veți lua legătura cu cei de acolo veți primi lămuriri.