Poezii

Paşte simţit

Am suferit şi eu, Isuse,
Pe calea crucii meditând,
Căci cele-n rugăciune spuse
Mă-nduioşară rând pe rând.

Şi ţi-am promis, cu duioşie,
Să nu-ţi provoc vreun chin cumva,
Printr-un păcat sau neghiobie...
Şi bine-ar fi de-ar fi aşa.

Dar a venit şi ziua-n care
Te simt, Isuse, viu şi sfânt,
Te simt cu inima mea mare
Şi-aş vrea din inimă să-ţi cânt.

Ai înviat, o ştiu, Isuse,
Şi bucurie ne-ai adus...
Durerile de-acuma-s duse,
Rămâne însă cum am spus...

Pr. Cristian Chinez

* * *

Măreaţă zi de înviere

Măreaţă zi de înviere aduce-n lume mângâiere:
"E goală groapa, e pustie, Isus Cristos din morţi învie,
Fereşte piatra la o parte şi calcă-nvingător pe moarte,
Îşi pune iadul la picioare şi-anunţă lumii liberare!"

Măreaţă zi aduce veste: "Cristos în groapă nu mai este,
A înviat, e viu, trăieşte, al morţii somn îl părăseşte,
Ucide moartea, o învinge, nu mai e loc pentru a plânge.
El înviind, pe noi ne-nvie, schimbând tristeţea-n bucurie!"

Măreaţă zi în lume sună şi răspândeşte vestea bună:
"Isus cel mort pentru păcate din morţi fiinţa sa o scoate,
Alungă orice suferinţă şi-aduce vieţii biruinţă,
Revarsă-n lume fericire şi-a Tatălui milostivire!"

Măreaţă zi în lumea toată anunţă vestea minunată:
"Cristos mormântul biruindu-l, în viaţă a-mbrăcat pământul.
Iată-l măreţ, în raza-i sfântă, pământu-ntreg voios îi cântă,
Căci i-a schimbat Isus destinul. O, moarte, unde-ţi este spinul?"

Măreaţă zi vesteşte tare: "E mare zi de sărbătoare:
"Cristos îmbracă lumea toată în haina sa imaculată.
A sa lumină şi iubire destramă orice amăgire,
Al morţii foc Isus îl stinge şi, înviind, moartea o-nvinge".

Măreaţă zi la toţi vesteşte: "Cristos mormântul părăseşte,
Biruitor din morţi învie, Satana fuge cu furie.
Isus pământul luminează, întreg pământul jubilează,
Şi-n cer e bucurie mare: din bobul mort, grâu nou răsare".

Petru Ciobanu

* * *

Învierea!

E timpul când cerul emană lumină,
Mai altfel decât printr-un soare arzând;
E ziua ce-n suflet se-arată senină,
Chiar dacă mai bântuie neguri prin gând.

Nu-i loc pentru moarte, nici pentru tristeţe,
În noua lucrare a Duhului Sfânt....
Un înger din ceruri ne spune bineţe,
În timp ce arată spre vidul mormânt.

Lipseşte, da, nu poate fi la păstrare!
Răstoarnă normalul în mult mai firesc:
De astăzi nu-i moartea în lume mai mare,
Ci cel ce-a-nviat şi cu trupu-i ceresc.

Tresaltă, exultă şi chiuie, lume,
Căci Tatăl din ceruri atât te-a iubit,
Încât chiar pe Fiul l-a dat pentru tine
Şi nu l-a cruţat când a fost răstignit.

Cruţată e însă de azi omenirea
De tot ce-ansemnat sau înseamnă blestem,
Căci moartea în goana-i învaţă oprirea,
Iar noi ne dorim, cu Cristos, să-nviem.

E totul posibil, Cristos, înviatul,
Unindu-ne lui prin credinţă şi har.
Deşi se mai moare, de-acuma tot natul
Salvat e de-a pururi de chinul amar.

Să nu ne mai chinuie deci disperarea,
Să nu ne mai plângem de milă cu foc,
Ajunge ca noi să obţinem iertarea,
Iar restul e har, e-nviere, e loc...

Pr. Cristian Chinez