Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Pentru familii -

Magnoliile din gară

După o iarnă geroasă oricine așteaptă primăvara. O așteaptă oamenii, animalele, păsările, plantele, dar și copacii. Iar primele semne sunt mugurii!

Mi-au plăcut dintotdeauna mugurii, pentru că ei, chiar dacă uneori palid și încă îndurând frigul de afară, au continuat să rămână constanți și să anunțe în felul lor că începe primăvara.

În mod special mi-au plăcut mugurii de magnolie, pentru că sunt mari și din ei ies niște flori atât de frumoase, încât, după părerea mea, oricât de tristă și preocupată ai fi, aceste flori te revigorează. Îți dau o senzație de siguranță și de perplexitate încât te întrebi, cum de a fost Dumnezeu atât de inspirat când a creat o așa frumusețe.

Un astfel de copac se află și în fața gării din localitatea unde locuiesc eu. Lumea îi spune "magnoliul din gară". Pentru noi e un fel de barometru. El le măsoară pe toate. Ne spune când vine primăvara, îi întâmpină cu florile sale pe toți cei care coboară în gara noastră, îi "îmbată" cu frumusețea sa pe tinerii îndrăgostiți care trec pe lângă el și mai ales îți dă o puternică senzație de optimism. E roz magnoliul din gara noastră!

Sunt treizeci de ani de când este acolo. Pe lângă el au trecut mii de oameni. L-au admirat și poate și-au dorit unul. Pe unii i-a inspirat în inițiativele lor, iar pe alții i-a încurajat în încercările lor.

Întâmplător sau nu, magnoliul nu este reper numai pentru gară, ci și pentru biserica în care am fost botezată, în care m-am căsătorit și continui să merg.

Florile lui, cel puțin pentru mine, au făcut ca patima lui Isus, din Postul Mare, să devină cu adevărat cale spre înviere. De multe ori mi se întâmpla ca atunci când participam la Calea sfintei Cruci să merg cu gândul la magnoliile înflorite. Știam că după stațiunea a XIV-a, după trei zile, urmează învierea, așa cum după trei luni de iarnă calendaristică, urmează primăvara. Iar magnoliul mă ajuta în acest sens.

M-a ajutat însă și când familia mea a trecut printr-o mică încercare.

Soțul meu, săptămânal, îmi aducea flori. Știa că îmi plac, iar eu percepeam gestul ca pe un semn profund de iubire din partea lui. După un timp însă nu mi-a mai adus, fără să-mi dea vreo explicație. Atunci am înțeles că ceva s-a întâmplat. Dar ce se putea întâmpla? Treptat a devenit rece față de mine, iar față de copii se purta chiar cu violență. Nu mai înțelegeam nimic! De la soțul mereu atent, mereu proaspăt în felul său de a fi, mereu inovator și grijuliu față de copii, a devenit crispat, irascibil și de-a dreptul misterios.

De Paști, pentru că nu mai lucra și duminica, așa cum deseori se întâmpla, i-am cerut să mergem împreună la Liturghia de înviere și apoi la celelalte Liturghii din ziua de Paști și de după. Trecând pe lângă magnoliu și văzându-l în toată splendoarea sa, mi-a spus: "Ce-ar fi să facem aici o fotografie?" Cum ne fotografiam, o floare tocmai s-a desprins și a căzut pe umărul meu, iar el, probabil fără să stea prea mult pe gânduri, a exclamat: "O, cât ești de frumoasă!" Și m-a îmbrățișat!

Am profitat de gestul lui și l-am întrebat ce se întâmplase în ultima vreme, pentru că nu-mi mai adusese flori ca altădată.

Nu-și explica! Probabil uzura, a răspuns vădit incomodat de întrebare. Sau stresul de la serviciu. Nu știu, nici eu nu-mi explic. Cu vremurile astea, orice e posibil!

Să zicem că totul a început cu o întrebare. Apoi a continuat el: "La ce bun o floare, dacă o dată oferită se ofilește. Apoi alta și din nou alta... Până când și de ce? Acum înțeleg că dincolo de flori e gestul care contează. Am știut din totdeauna că mă iubești, iar eu am căutat să nu te dezamăgesc. Ne-am iubit reciproc și asta m-a ajutat să depășesc multe încercări. Astăzi, aici, sub acest magnoliu, îți ofer în mod simbolic, nu un buchet de flori, ca altădată, ci întregul copac. De astăzi, pentru mine, acest copac va purta numele tău. Și să nu uiți că, în zi de Paști fiind, reînnoiesc iubirea și fidelitatea mea față de tine. E și acesta un semn al învierii!" (Diana).

Pagină realizată de pr. Felician Tiba



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul Misionar Diecezan

Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat