Necesitatea îndurării

Viaţa noastră este marcată de necesităţi: de a respira, de a mânca, de a simţi, de a relaţiona etc. Printre ceea ce ne marchează viaţa ca o necesitate este şi nevoia de a simţi iertarea şi de a o dărui, de a simţi îndurarea. Omul are nevoie să simtă, măcar din când în când, îndurarea, fie a celor din jurul său, fie îndurarea divină.

A vorbi despre divina îndurare înseamnă a face trimitere la cel puţin două persoane: sfânta Faustina Kowalska şi papa Ioan Paul al II-lea. Sora Faustina este cea căreia, la 22 februarie 1931, i-a apărut Isus cerându-i să-i picteze imaginea şi să scrie dedesubt: "Isuse, am încredere în tine!" şi totodată să răspândească devoţiunea către divina îndurare. Acest lucru s-a şi întâmplat şi astfel în toată lumea a ajuns să fie cunoscut Rozariul Divinei Îndurări şi să se înalţe rugăciuni pentru a beneficia de milostivirea divină.

Papa Ioan Paul al II-lea a fost cel care, atunci când a canonizat-o pe sora Faustina, a stabilit ca în fiecare an, în Duminica Albă (prima duminică după Paşte), să fie sărbătoarea Divinei îndurări. Era 20 aprilie 2000. Cinci ani mai târziu, la 2 aprilie 2005, tocmai în ajunul sărbătorii Milostivirii Divine, Sfântul Părinte intra în casa Tatălui, pentru a se bucura din plin de îndurarea Domnului.

Şi pentru că "dăruind, vom dobândi", pe lângă implorarea în rugăciune a milostivirii divine, trebuie să oferim şi noi îndurare celor din jurul nostru.

Pr. Laurenţiu Dăncuţă