Timişoara. Întâlnirea Naţională a Preoţilor

Cea de-a patra Întâlnire Naţională a Preoţilor a avut loc la Timişoara, între 15 şi 18 martie. Au participat aproximativ 120 de preoţi din toate diecezele catolice din ţară. Zece preoţi au fost din Dieceza de Iaşi. Programul a cuprins prelegeri despre slujirea preoţească, ateliere de discuţii pe diverse teme, sfinte Liturghii, precum şi activităţi culturale. Invitat special a fost episcopul auxiliar al Diecezei Esztergom-Budapesta, dr. Udvardy György.

În deschiderea întâlnirii, PS Martin Roos, episcop de Timişoara, şi-a exprimat bucuria de a fi gazda evenimentului naţional la care participă preoţii de pe tot întinsul ţării pentru a-şi întări fidelitatea în slujirea preoţească.

Două prelegeri despre slujirea preoţească au marcat programul primei zile. PS Udvardy György a căutat să răspundă la două întrebări fundamentale pentru viaţa sacerdotală: La ce am fost chemat? De unde îmi iau puterea să fac ceea ce fac?

Răspunzând la prima întrebare, episcopul a afirmat că la rădăcina preoţiei stă chemarea lui Cristos. Aceasta, nevenind din nici o parte a acestei lumi, face ca preoţia să poarte cu sine un puternic caracter de mister. Preoţia nu se explică doar prin factori lumeşti, ci face referinţă la un izvor supranatural, pe care mulţi oameni nu vor să-l mai înţeleagă sau să-l admită.

În discuţiile pe grupuri, am fost chemaţi să răspundem la trei întrebări: Cum descopăr în mine darul preoţiei? Ce iubesc cel mai mult sau ce îmi place să fac cel mai mult în preoţia mea? Cum este fidelitatea mea şi cum este cea a lui Cristos?

Prelegerea de după-amiază, a conturat răspunsul la cea de-a doua întrebare: De unde îmi iau puterea să fac ceea ce fac în calitate de preot? Puterea noastră este învierea lui Cristos, a afirmat cu convingere episcopul conferenţiar. Aceasta a fost manifestarea victoriei la capătul unei lupte care trebuie să fie o constantă în viaţa preotului. Preotul îşi ia puterea din rugăciune, din promisiunile făcute în ziua hirotonirii, din propriile slăbiciuni. Chiar propriile răni pot deveni locuri ale puterii preotului (cf. Is 53,5).

La ora 17.30 ne-am rugat împreună Vesperele în limba latină, după care a urmat sfânta Liturghie pontificală în catedrala "Sfântul Gheorghe", prezidată de PS Udvardy György.

A doua zi, miercuri, 17 martie, au fost prezentate prelegeri despre Episcopiile de SzegedCsanád (Ungaria) şi de Zrenjanin (Serbia). Cele două dieceze au constituit, până în anul 1920, împreună cu cea de Timişoara, o singură dieceză cu numele de Csanád.

Au urmat atelierele de discuţii pe diverse teme precum: izvoarele lăuntrice ale vieţii preoţeşti, activitatea pastorală pentru tineret, pastoraţia familiilor, reînnoirea parohială la sate şi altele.

În a doua parte a zilei au fost prezentate diecezele participante de câte un reprezentant şi s-a făcut evaluarea întâlnirii. Ziua s-a încheiat cu Vesperele solemne în catedrală, urmate de sfânta Liturghie.

Următoarele două întâlniri ale preoţilor catolici din România, propuse de Conferinţa Episcopilor din România, vor fi la Lugoj (13-16 aprilie) şi Oradea (17-20 mai).

Ne-am întâlnit preoţi de diferite culturi şi limbi; preoţi romano-catolici şi greco-catolici. Cu toţii însă, uitându-ne unii la alţii, ştiam, fără să ne-o spunem, că Învăţătorul, ai cărui ucenici suntem, este unul şi acelaşi pentru toţi, că noi în forme diferite avem aceeaşi slujire: a cuvântului evanghelic şi a sacramentelor. Dacă Isus a reuşit să întrunească ucenici cu diverse profesii (pescari, vameş etc.) şi să creeze o coeziune între ei, această întâlnire m-a asigurat că, în ciuda varietăţii de limbă, de cultură şi tradiţii, noi putem simţi această coeziune pentru că unul este Domnul nostru şi una este Biserica în care slujim.

Pr. Cristian Diac