Giulgiul din Torino

Noi indicii în favoarea autenticităţii

Giulgiul din Torino, unul dintre obiectele arheologice cele mai studiate din lume, reprezintă pânza care ar fi înfăşurat trupul mort al lui Isus Cristos. Relicva, care are 4,39 metri lungime şi 1,15 metri lăţime, este aşezată într-o capelă din catedrala din Torino.

Giulgiul va fi expus din nou publicului la Torino, în perioada 10 aprilie - 23 mai, urmând ca la 2 mai să aibă loc şi pelerinajul papei Benedict al XVI-lea.

Cu câteva luni înainte de expunere, un studiu făcut de Barbara Frale, expertă în istorie şi arheologie, redeschide dezbaterea despre veridicitatea giulgiului. Cercetătoarea, autoare a mai multor cărţi, a publicat recent în Italia volumul "La sindone di Gesu Nazareno" ("Giulgiul lui Isus din Nazaret"), despre semnele înscrise pe pânză, care fac referinţă la moartea şi înmormântarea unui condamnat din anul al XVI-lea al domniei împăratului Tiberiu.

Cuvintele în greacă, latină şi aramaică, potrivit experţilor, datează din primul secol. Ele au fost descoperite pe ţesutul de in al cunoscutului linţoliu cu mult timp în urmă, de mai bine de treizeci de ani.

Barbara Frale explică semnificaţia acestor cuvinte. Ea susţine că acestea semnalează o corespondenţă clară între omul de pe giulgiu şi personajul principal pe care îl descriu evangheliile.

Autoarea pretinde că a descifrat de pe pânză fraza: "În anul 16 al domniei împăratului Tiberiu, Isus Nazarineanul, coborât în această seară, după ce a fost condamnat la moarte de un judecător roman, pentru că a fost găsit vinovat de autoritatea evreiască, este trimis pentru a fi înmormântat, cu obligaţia ca trupul să-i fie înapoiat familiei, doar după un an de zile".

Ipoteza de studiu se bazează pe elemente istorice şi arheologice precise. Barbara Frale a comparat cuvintele de pe pânză cu mărturiile de pe papirusuri şi epigrafele din Antichitate şi din Evul Mediu. Rezultatul o face să creadă că pe giulgiu este vorba de urme lăsate de fâşii de papirus din epoca lui Tiberiu, care prezintă întocmai trăsăturile unui certificat de înmormântare.

"Obiceiul la evrei, spune autoarea, prevedea ca acela care era condamnat la moarte să sufere o pedeapsă simbolică, rămânând închis timp de douăsprezece luni în spaţiul umilitor al unui mormânt public sau, în orice caz, separat de mormântul familiei de origine, iar fâşiile de papirus foloseau la identificarea trupului fiecărui condamnat, după ce erau înfăşuraţi într-un giulgiu. În cazul personajului istoric cunoscut cu numele Isus din Nazaret, avem o situaţie aparte pentru că ucenicii săi au mers la guvernatorul roman Ponţiu Pilat, cerându-i să le dea lor trupul neînsufleţit şi să nu-l trimită la un mormânt public".

Fâşiile de papirus au fost aşezate pe linţoliu în momentul înmormântării lui Isus. "Scrisul s-a transferat pe giulgiu, în urma fenomenelor chimico-fizice legate de natura cernelii - care avea fier - şi de umezeală", susţine cercetătoarea.

Între timp, giulgiul continuă să atragă şi să impresioneze prin imaginea pe care o prezintă: un bărbat cu barbă care a fost biciuit, încoronat cu spini şi răstignit. Studiile efectuate de medici specialişti au determinat că peste 50% din suprafaţa trupului învelit în giulgiu este acoperită cu răni.

În mai 1998, când papa Ioan Paul al II-lea a vizitat relicva, a spus: "Nefiind o problemă de credinţă, Biserica nu are de ce să se pronunţe în astfel de probleme. Ea lasă sarcina studierii oamenilor de ştiinţă, care să dea răspunsuri la întrebările legate de acesta". "Ceea ce are cu adevărat importanţă pentru credincioşi este faptul că sfântul giulgiu este o oglindă a evangheliei", a explicat Sfântul Părinte.

Pr. Cornel Cadar