Pelerinaj la Sighetu Marmaţiei

Un omagiu adus martirilor noştri

An de an, în cea de-a doua sâmbătă a lunii mai, mii de oameni, din toată România se îndreaptă spre Sighetu Marmaţiei, pentru a aduce un omagiu celor care au dat mărturie despre adevăr cu preţul vieţii, rămânând statornici până la sfârşit (cf. Mt 10,22).

Printre martirii şi victimele comunismului din închisoarea de la Sighetu Marmaţiei, cunoscută şi ca "închisoarea elitelor", se numără şi mulţi preoţi şi episcopi catolici: Anton Durcovici, episcop romano-catolic de Iaşi, Ioan Suciu, Valeriu Traian Frenţiu, Tit Liviu Chinezu, episcopi greco-catolici.

Cei 25 de pelerini de la Iaşi, însoţiţi de pr. Mihai Dumitru, pr. Laurenţiu Dăncuţă şi diaconul Cătălin Farcaş, în ziua de 8 mai, dis-de-dimineaţă, au păşit pragul închisorii. În jurul orei 8,00, fiecare începea să străbată culoarele şi celulele închisorii. Rugăciuni şi emoţii, uimiri şi tristeţi, lacrimi şi dureri pluteau, purtate de pelerini, în acel spaţiu al torturilor şi crimelor comunismului. Timp de o oră fiecare a văzut cât de josnic, cât de degradant poate fi omul-torţionar şi totodată cât de nobil, cât de măreţ poate fi omul-martir.

La ora 9,00 o mulţime impresionantă de oameni veniţi din toată ţara, laici, persoane consacrate, seminarişti şi clerici, se aliniau în procesiunea ce pornea din faţa memorialului şi mergea până la cimitirul din afara localităţii, Cimitirul săracilor. Pe drumul pe care în anii '50 erau purtate, noaptea, pe ascuns, trupurile lipsite de viaţă ale celor fideli lui Dumnezeu şi adevărului, acum, la lumina zilei, mergeau pelerinii plini de viaţă ce implorau de la Domnul fidelitate pentru ei şi dreptate şi beatificare pentru martiri. Rugăciunea procesiunii a fost "Calea sfintei cruci a celor înlănţuiţi", cu texte din cuvântul lui Dumnezeu care a fost mereu viu în victimele terorii comuniste şi texte ale martirilor închisorii care au dat viaţă şi rod credinţei şi adevărului.

La ora 10,30, ajunşi la Cimitirul săracilor, a început sfânta Liturghie, celebrată de Preafericitul Lucian Mureşan, arhiepiscop major al Bisericii Greco-Catolice, împreună cu mai mulţi episcopi şi zeci de preoţi. La sfânta Liturghie au fost două prezenţe deosebite: Eminenţa sa card. Leonardo Sandri, prefect al Congregaţiei pentru Bisericile Orientale, şi Excelenţa sa arhiep. Francisco-Javier Lozano, nunţiu apostolic în România şi Republica Moldova.

Soarele ne-a vegheat cu fidelitate tot timpul sfintei jertfe şi a fost martorul credincios al fiecărui pelerin ajuns în Cimitirul săracilor. Acel pământ, ce adăposteşte sute de oameni mari ai ţării şi ai Bisericii, părea acum, împodobit de mii de suflete evlavioase, un mozaic splendid, o reprezentare vie a credinţei în Cristos cel înviat şi a speranţei că sacrificiul martirilor noştri nu a fost în zadar.

În cuvântul de învăţătură ţinut la sfârşitul sfintei Liturghii, Eminenţa sa card. Sandri a spus: "Ce am venit să celebrăm aici? Înainte de toate, fidelitatea. Suntem în faţa unui document istoric care ne dezvăluie, dacă ar mai fi fost nevoie, profundul, tainicul destin al Bisericii Catolice Române în mijlocul acestei naţiuni. (...) Toţi aceştia, împreună cu mulţi alţii, au dat şi au udat cu sângele lor acest pământ, depunând în tăcere sămânţa creştinilor şi noi ne întrebăm: suntem gata să culegem roadele? Ei şi-au făcut partea lor, o să facem şi noi partea noastră?"

Cuvintele auzite, dar mai ales întrebarea "Ei şi-au făcut partea lor, o să facem şi noi partea noastră?" au rămas în inima pelerinilor care au pornit spre casă dornici de a răspunde prin viaţa lor acestei provocări. Drumul spre Iaşi a fost mai contemplativ, mai meditativ: nimeni nu mai avea nevoie de cuvinte după ce văzuseră locuri care grăiau mai bine decât orice gest sau vorbă. Da, ne vom face şi noi partea noastră! Aşa să ne ajute Dumnezeu.

Pr. Laurenţiu Dăncuţă