Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Actualitatea -

Amintiri despre pr. Dumitru-Sandu Matei

Pr. Dumitru-Sandu Matei s-a născut la Sărata (Bacău) la 13 iulie 1913. A fost sfințit preot la 24 iunie 1939, la Iași. Numit capelan militar în Iași, se remarcă printr-o dăruire deosebită față de săraci și de cei răniți în război. Regimul comunist l-a considerat trădător și l-a condamnat la moarte, fiind executat la 21 februarie 1951 în închisoarea din Jilava. Printre cei care l-au cunoscut se numără și domnul Eduard Lisacoschi, din Iași, a cărui mărturie o redăm în continuare.

Ca elev al Școlii primare Parohiale "Notre Dame de Sion" (absolvită în anul 1942) și mai apoi al Seminarului "Sfântul Iosif" până la naționalizarea brutală din august 1948, am crescut, am trăit și am fost educat în jurul bisericii din Iași, alături de mari personalități ale timpului pe care le evoc permanent cu dragoste și pioșenie.

În clasele primare toată educația religioasă, spirituală, am primit-o zilnic de la călugărițele mănăstirii (mere Theodoret și sora Leontina de la Institutul "Sfânta Maria"), prin prezența comună la sfânta Liturghie de duminică, din primele vineri ale lunii, precum și prin orele de religie, care sâmbăta erau asistate de un preot.

Începând cu anul 1940, eram singurul elev al școlii scutit de prezența la orele de dimineață cu condiția de a ministra la Liturghia Mons. Dumitru Romila, directorul școlii. Am trăit deci foarte aproape de viața Parohiei (preoți, biserică, sacristie), asimilându-mă cu toată activitatea publică a Bisericii, conform vârstei pe care o aveam. De aceea vreau să menționez aici cu bucurie, chiar fără modestie, că mă simțeam iubit de toți preoții care au "trecut" prin Parohia Iași, care m-au tratat totdeauna cu deosebită delicatețe și grijă.

Dar amintirile sunt multe și frumoase, iar înșirate acum ar arăta ca o autobiografie...

Mă îndrept cu gândul totuși la părintele Dumitru Matei, pe care l-am cunoscut în anul hirotonirii sale, când a început să asiste la orele de religie de la școală, sâmbăta. E adevărat că se ocupa de clasele mai mici care se pregăteau pentru sfânta Împărtășanie și de cei mai mari pe care îi dorea ministranți. Ne voia cu încălțămintea curată, cu mâinile curate, cu părul tuns, făcându-ne conștienți de ceea ce se întâmplă la altar în timpul sfintelor Liturghii. Încetul cu încetul, părintele a început să nu mai aibă grijă de noi, ministranții; nu mai avea timp, era mereu grăbit, mereu în fugă, prăfuit pe haine și încălțăminte: descoperise pe nevoiașii cartierelor Calea Gălății, Nicolina, Sfântul Andrei, cărora războiul le adâncise drama și față de care părintele nu și-a mai găsit odihna. Era așteptat ore întregi de mame cu copii mai mari și mai mici, până venea părintele de la alte necazuri, și care după câteva minute de la întâlnire plecau pomenind de "părintele cel bun".

Spitalele erau pline de bolnavi. La Spitalul "Sfântul Spiridon", la izolare, la dr. Ghelerter, părintele era ca la el acasă; pe toți, personal medical și bolnavi, îi cunoștea și îi vizita zilnic, iar el era cunoscut și respectat.

Au început să vină răniții de pe front. La Spitalul "Sfântul Spiridon" se făcuse o linie de tramvai care aducea răniți direct din gară. Părintele nu putea rămâne pe margine, fie că era vorba de răniți români sau germani. De două ori pe săptămână erau înmormântări la cimitirul "Eternitatea", unde îl însoțeam și stăteam toată dimineața.

Pomenesc aici cu plăcere și admirație pe evlavioasa, umila și devotata bătrânică Tincuța care se ocupa de curățirea încălțămintei preoților și care nu mai dovedea cu cea a părintelui Matei; iar bucătăreasa era nevoită să stea ore întregi după program așteptându-l cu masa. Nu știu dacă părintele mânca!

De obicei, părintele Matei celebra sfânta Liturghie la ora opt. Cu cel mult cinci minute înainte intra pe ușa din spate a sacristiei, iar noi, ministranții, eram pregătiți cu perie de haine și ghete pentru că părintele nu intra niciodată la altar plin de praf sau noroi. La acea oră deja părintele nu venea de acasă.

Îl ajutam la îmbrăcat. Alba, de obicei mai largă, mai lungă, cu multă dantelă, trebuia așezată ordonat și în pliuri la spate, ținută îngrijită la care nu renunța când ieșea la altar și pe care și-o controla în oglinda mare a sacristiei.

Cerceta "ordo" și, dacă se permitea sfânta Liturghie în negru, "pro defunctis", așa o celebra. Era o celebrare ceva mai scurtă; era momentul când nu se mai grăbea, când se oprea din goana Sfinției sale, lăsând locul unor momente de adâncă reculegere, evlavie și liniște. Se odihnea!...

Sacristia era dotată cu câteva serviete în care erau pregătite toate cele necesare pentru vizita la bolnavi, pentru înmormântări, și pe care noi, ministranții, eram datori să le ținem în perfectă stare. După sfânta Liturghie, lua o asemenea servietă și apoi sfânta taină din tabernacol și pleca grăbit, așa cum venise. Începea o nouă zi, la fel ca toate celelalte!

Părintele era bun, era blând, surâdea mereu, zâmbetul său nu era niciodată obosit, plictisit. Și cum vorbea!...

Astăzi, după 60 de ani, îmi răsună în suflet cuvintele lui din actul de consfințire, pe care le-a recitat în numele preoților din Iași cu ocazia sfințirii și așezării icoanei inimii neprihănite a Mariei deasupra ușii principale, în august 1948: "... Tui sumus, tui perpetuo esse volumus...". În acel context de nesiguranță, amenințare și poate frică, vocea părintelui avea inflexiuni dureroase, dar de speranță.

Deseori pomenea la predică, dar și în discuțiile particulare, de părintele Miguel Pro, martir al Bisericii mexicane, cu care a împărtășit oarecum aceeași soartă, tot într-o revoluție socialistă, executat tot de comuniști.

Eduard Lisacoschi



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat