Pe urmele misionarilor

În perioada 15 ianuarie - 7 februarie, împreună cu pr. Anton Dancă, am fost prezenţi în Ecuador, unde am vizitat locurile de misiune în care activează pr. Bartolomeu Blaj. În aceste zile am căutat să păşim cât mai mult pe urmele misionarilor din Dieceza de Iaşi, care au fost sau activează aici.

Primii paşi ai misionarilor noştri au fost consemnaţi în luna august a anului 2004, când preoţii Bartolomeu Blaj şi Petru Răchiteanu au sosit în Vicariatul Daule, Arhidieceza de Guayaquil, pentru o experienţă misionară de trei luni. Entuziasmat de căldura Americii de Sud şi necesităţile constatate la faţa locului, pr. Bartolomeu a decis să rămână aici. După ce a activat nouă luni şi două săptămâni în Parohia "Senor de los Milagros" din Daule, la 27 noiembrie 2005 a fost numit paroh al comunităţii "Sfântul Bartolomeu" din Palestina, care cuprinde oraşul cu acest nume şi aproximativ 40 de sate din jur, având aproape 16.000 de suflete.

Vizitând numeroase comunităţi şi discutând cu diverşi credincioşi, am rămas surprinşi să constatăm rezultatele muncii pe care pr. Bartolomeu a desfăşurat-o în acest canton al Ecuadorului: organizarea activităţii catehetice în aproape toate cătunele parohiei, vizitarea frecventă a comunităţilor izolate şi celebrarea sfintei Liturghii, binecuvântarea fiecărei familii, înfiinţarea şi celebrarea hramului fiecărui sat - cu novene şi misiuni speciale, pregătirea copiilor pentru prima Împărtăşanie şi Mir, catehizarea catehumenilor adulţi, promovarea grupurilor organizate de copii, tineri şi adulţi, înfiinţarea şcolii de formare parohială, cu participarea tuturor agenţilor pastorali, cateheţi, misionari laici etc. Pe lângă această activitate susţinută, pr. Bartolomeu este implicat într-o amplă şi dificilă muncă de ridicare a bisericii parohiale, a casei parohiale, a centrului pastoral şi a mai multor capele în satele parohiei. Dată fiind condiţia economică a zonei, în parohie se derulează mai multe activităţi sociale şi caritative, la unele dintre ele fiind şi noi martori.

Experienţa inedită pe care am trăit-o în Ecuador, în zone dificile în ceea ce priveşte pastoraţia, ne-a demonstrat încă o dată varietatea culturală şi umană a Bisericii, iar misiunea preoţilor şi cateheţilor din această parte a lumii este specială, aşa cum afirmau şi părinţii conciliari în anul 1963: "E necesar ca Biserica să fie prezentă în aceste grupuri umane prin fiii săi care trăiesc în mijlocul lor sau sunt trimişi acolo. (...) Este de asemenea vrednică de laudă prezenţa cateheţilor, bărbaţi şi femei, care, însufleţiţi de spirit apostolic, prin eforturile lor deosebite aduc un ajutor de seamă şi de neînlocuit pentru răspândirea credinţei şi a Bisericii". Mai mult de atât, deoarece clerul este insuficient pentru evanghelizarea atâtor mulţimi şi pentru exercitarea slujirii pastorale, sarcina cateheţilor este de cea mai mare importanţă, aşa cum am văzut şi în comunităţile pe care le-am vizitat: vestesc evanghelia, încurajează familiile, educă tinerii şi copiii, învaţă să se roage şi să citească Biblia etc.

Palestina, Macul, Mirador, Samanes, Cajape, Coloradal, Limon, San Pablo, Juanita de las Mercedes, Yumes, Relicario, Pijio, El Carmen, Guabito, Los Limos, La Beldaca... sunt doar câteva dintre numele comunităţilor pe care le-am vizitat în aceste zile. Cu bucurie, dar şi durere în suflet, am constatat foamea şi setea acestor oameni, atât după hrana spirituală cât şi materială necesare trăirii unei vieţi creştine cât mai autentice. Cuvintele lui Isus: "Secerişul este mare, dar lucrătorii sunt puţini", se verifică din plin în această zonă, de aceea lansăm invitaţia de a ne gândi şi noi la aceste comunităţi şi a le susţine cu rugăciunea, bunurile noastre materiale şi, de ce nu, cu oferirea unor ani ai vieţii noastre în slujba acestor semeni ai noştri.

Pr. Alois Moraru