Calea crucii.

Este amintirea drumului parcurs de Isus Cristos din momentul condamnării la moarte până la depunerea sa în mormânt. Începe o nouă istorie sau, mai bine zis, istoria iubirii lui Dumnezeu îşi descoperă semnificaţia sa cea mai profundă.

Este acţiunea Duhului Sfânt care, prin cuvântul Sfintei Scripturi şi prin lumina interioară a harului, ne face părtaşi ai acestui eveniment pascal. Calea crucii ne revelează înţelepciunea infinită a lui Dumnezeu - Tatăl, care vrea ca omul, "creat după chipul şi asemănarea sa", să fie pe deplin realizat şi mântuit.

Este drumul "omului peregrin" din orice timp, care continuă să trăiască, să iubească şi să moară în lumina evenimentelor pascale.

Este drumul vieţii, format din aşteptări şi deziluzii, speranţe şi suferinţe, violenţe şi păcat, prietenii şi singurătate sau abandon.

Este o invitaţie la ascultarea chemării Sfintei Treimi de a învinge teama cumplită a morţii, pentru a ajunge la realizarea aspiraţiei de "a fi în Dumnezeu ca Dumnezeu": eterni şi infiniţi în iubire.

(Centrul Misionar Diecezan, Calea crucii, 2000)