Ziua Mondială a Păcii
Combaterea sărăciei, construirea păcii
Ziua Mondială a Păcii a fost instituită la 1 ianuarie 1968 de papa Paul al VI-lea. Papa își exprima atunci convingerea că această propunere traduce aspirațiile instituțiilor care slujesc pentru instituirea și menținerea păcii, ale oamenilor care văd cât de necesară, dar și cât de amenințată este astăzi pacea în lume.
Mesajul Sfântului Părinte pentru Cea de-a XLII-a Zi Mondială a Păcii evidențiază semnificația legăturii dintre sărăcie și pace, analizând situația culturală, socială și politică legată de înfăptuirea păcii în lumea de azi, marcată de procesul globalizării.
Sărăcia este o dramă care încalcă drepturile a sute de milioane de persoane și adesea provoacă sau agravează conflictele între oameni. Papa invită la combaterea sărăciei, pentru ca astfel să se poată stabili pacea în lume. Și nu este vorba doar de sărăcia materială, ci și de celelalte forme de "marginalizare, sărăcie relațională, morală și spirituală".
Sfântul Părinte continuă cu o analiză a ambientelor legate de sărăcie: dezvoltarea demografică, bolile pandemice, sărăcia copiilor, legătura între dezarmare și dezvoltare, criza alimentară. În acest context, zidirea păcii are nevoie de o puternică "solidaritate globală între țările bogate și țările sărace, și în interiorul fiecărei țări".
Globalizarea elimină anumite bariere, dar poate crea altele noi. Marginalizarea săracilor reprezintă o încălcare a drepturilor omului, de aceea "Biserica, «semn și instrument al unirii intime cu Dumnezeu și al unității întregului neam omenesc» (Lumen gentium 1), va continua să lucreze până când vor fi depășite nedreptățile și neînțelegerile și se va ajunge la zidirea unei lumi mai pașnice și solidare".
Trebuie acordat, de asemenea, mai mult spațiu societății civile. Comerțul internațional și tranzacțiile financiare pot contribui la îmbunătățirea condițiilor generale, dar există și pericolul de a dezbina și marginaliza popoarele. Lupta împotriva sărăciei cere o cooperare atât pe plan economic cât și pe cel juridic.
Dar, în ultima instanță - încheie Benedict al XVI-lea - "lupta împotriva sărăciei are nevoie de bărbați și femei care să trăiască în profunzime fraternitatea", care să-și deschidă inimile spre nevoile săracilor și să facă tot ceea ce este posibil pentru a le veni în ajutor.