Astăzi e altceva!

Sunt o mamă care, în tinereţe, am făcut parte dintr-un grup organizat din parohie. Am învăţat la acea vreme multe lucruri noi şi interesante, am legat prietenii noi, acolo m-am împrietenit şi cu viitorul soţ şi pot să spun că împreună cu acel grup am putut să vedem adevărata realitate a vieţii multor oameni. Desele acte de binefacere pe care le organizam mai ales în timpul Adventului şi al Postului Mare m-au determinat să leg prietenii pe care şi acum le menţin. Sunt bătrânii la care încă mai merg cu drag, care se bucură chiar şi de o simplă prezenţă, ca să nu mai spun de un mic ajutor în privinţa unei găleţi cu apă sau a unui braţ de lemne.

În grup am învăţat ce înseamnă respectul faţă de sine şi faţă de alţii, faţă de viaţa proprie, dar şi de a altora, a celor care, poate fără voia lor, trec prin atâtea încercări. Acolo am învăţat ce înseamnă cu adevărat iubirea.

Acum, eu însămi am copii. Şi ca fostă membră a unui grup parohial, formată la şcoala şi în umbra Bisericii, încerc să pun în practică teoria învăţată atunci prin intermediul a zeci şi zeci de cateheze, propuse de preoţii care ne-au însoţit la acea vreme.

Astăzi însă e altfel! E altfel! Nu mai e ca atunci! Mă întreb deseori, dacă nu cumva eu sunt cea care nu vrea să se schimbe după vremurile de astăzi sau vremurile de astăzi au luat-o atât de tare înainte încât, alături de soţul meu, nu mai putem ţine pasul cu ele. E altceva! Astăzi e altceva!

Au apărut între timp telefoanele mobile. Computerele şi ceea ce ţine de ele au luat o amploare nebănuită. Televiziunea s-a dezvoltat atât de mult încât parcă te simţi obligat să accepţi tot ceea ce ţi se propune. Chiar şi produsele alimentare şi nealimentare se găsesc într-o gamă atât de variată încât îţi este greu să alegi. Şi mai este şi mania "E-urilor", ceva ce acum câţiva ani nu era!

O dată cu aceste schimbări rapide s-au schimbat şi oamenii. Unii au luat-o prea înainte din punct de vedere al traiului zilnic, iar alţii sunt prea în urmă. Bine însă poţi să faci oricând! Este singurul care nu s-a schimbat, ba, mai mult, s-a diversificat!

Noutatea zilelor noastre este că greu mai face cineva un bine. S-a materializat atât de mult viaţa de zi cu zi încât, ca să ţi se facă un bine, trebuie să-l răsplăteşti imediat. Am experimentat aceasta alături de copiii mei! Cu greu îi determinam să mă ajute la micile treburi ale casei! Trebuia să le promit multe, din care să pun în practică măcar câteva, altfel...

Cât priveşte violenţa, împreună cu soţul ne-am hotărât să nu ne batem copiii, ci să-i ajutăm să facă totul din convingere. Am încercat mereu să-i determinăm să facă totul din iubire faţă de noi şi nu de frica noastră, considerând că frica formează oameni duplicitari, în timp ce iubirea îi formează sinceri.

Copiii însă sunt copii! Influenţaţi de colegii de joacă şi de şcoală, au început să aibă un alt comportament decât cel pe care încercam noi să li-l formăm. Astfel ne-am trezit cu diverse surprize, care porneau de la mici năzbâtii până la notele mici de la şcoală şi un număr mare de absenţe. În acest caz, era imperios necesar să ne schimbăm stilul de a-i educa.

Secretul? Din nou grupul din parohie! În colaborare cu preotul care se ocupa de adolescenţi şi tineri, am convenit să-i solicite la diverse activităţi caritative. Astfel, în Postul Mare din anul trecut fiul meu, alături de alţi adolescenţi, au vizitat mai mulţi bătrâni şi câteva familii nevoiaşe.

Ceea ce a văzut l-a impresionat atât de mult încât şi-a spus: "Ce bine e la noi acasă!" Şi-a dat seama câtă lume trăieşte altfel: în lipsuri, în mizerie, fără o educaţie elementară, departe de Dumnezeu şi de oameni, în egoism, în beţii şi injurii.

Acum, el este cel care coordonează grupul de tineri, iar eu nu pot decât să fiu mândră. Şi vreau să spun că o face bine! (Eugenia)

Pagină realizată de pr. Felician Tiba