Apostolul neamurilor (VII)

"Râvniţi la cele de sus unde Cristos şade la dreapta lui Dumnezeu" (Col 3,1).

Primele patru versete din capitolul al treilea al Scrisorii sfântului Paul către Coloseni, pe care sfânta liturgie a cuvântului din ziua de Paşti le propune ca a doua lectură, constituie îndemnul la trăirea vieţii în Cristos, ca urmare a învierii spirituale.

Apostolul, care se afla în închisoare, la Roma, este informat de către ucenicii săi, Epafras, Onesim şi Tihic, cu privire la pericolele care îi pândesc pe creştinii din comunitatea colosenă, din partea unor eretici. Pentru a-i pune în gardă şi a-i conştientiza, apostolul le trimite scrisoarea amintită.

Îmbrăţişarea religiei creştine înseamnă renunţarea la păcat - "a muri pentru păcat" -, la cele dezordonate întâlnite deseori pe pământ şi ataşarea totală de Cristos care a învins păcatul, iadul, moartea.

Ridicat în slava cerească, Isus arată tuturor oamenilor sensul adevărat al existenţei lor, căutarea celor de sus, evidenţiate în programul evanghelic al fericirilor, proclamate în predica de pe munte. O trăire conştientă a acestui program are ca efect identificarea cu Cristos, care este viaţa noastră.

Cât timp Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, întrupat, a vieţuit între oameni, mereu a îndreptat atenţia acestora spre Tatăl. Continuă să cheme la el, de-a lungul veacurilor, pe toţi cei osteniţi şi împovăraţi, să-şi însuşească blândeţea şi smerenia sa, pentru a dobândi pacea inimii.

Aflat în gloria cerească, la dreapta Tatălui, Isus îi atrage la sine, cu magnetul iubirii Duhului Sfânt, pe toţi cei care îl urmează cu fidelitate, pentru ca "atunci când Cristos se va arăta, şi voi vă veţi arăta împreună cu el în glorie" (Col 3,4).

Cristos a înviat, aleluia!

P.A.D.