Sinodul Episcopilor

Cuvântul lui Dumnezeu

Cea de-a XII-a Adunare Generală a Sinodului Episcopilor s-a desfăşurat în Vatican în perioada 5-26 octombrie pe tema: "Cuvântul lui Dumnezeu în viaţa şi în misiunea Bisericii".

Adunarea s-a dedicat cuvântului cu care "Dumnezeu cel nevăzut, în marea sa bunătate, vorbeşte oamenilor ca unor prieteni şi se întreţine cu ei, pentru a-i invita şi a-i admite la comuniunea cu sine" (Dei Verbum, nr. 2).

Au participat la lucrări: 253 de părinţi sinodali, 41 de experţi şi 37 de auditorii. Au fost prezenţi, de asemenea, delegaţii fraterne reprezentând 10 Biserici şi comunităţi ecleziale, între care reprezentanţii Patriarhatelor Moscovei, Serbiei şi României. Prezenţa patriarhului ecumenic Bartolomeu I şi a lui Shear-Yashuv Cohen, rabin-şef de Haifa, a fost un semnal important pentru dialogul ecumenic şi interreligios.

Din România au participat: ÎPS György-Miklós Jakubinyi, delegat din partea Conferinţei Episcopilor Catolici din România, PS Florentin Crihălmeanu, desemnat de Consiliul Bisericii Române Unite cu Roma; PS Siluan, reprezentând Patriarhatul Ortodox Român, ÎPS Nifon Mihăiţă, mitropolit ortodox de Târgovişte, reprezentând Consiliul Ecumenic al Bisericilor şi pr. greco-catolic Cristian Crişan.

Sinodul a însemnat o reflecţie asupra cuvântului lui Dumnezeu. Mai întâi, în viaţa Bisericii: în liturgie, în rugăciune, în cateheză, în evanghelizare, în celebrarea sfintelor taine. Apoi, o reflecţie asupra vestirii cuvântului celor de aproape şi celor de departe: în propria familie, la locul de muncă, în ambientul social, până la vestirea în ţările de misiune, la persoane şi popoare care încă nu-l cunosc pe Cristos.

Ce ar trebui să facă un credincios care vrea să cunoască mai bine cuvântul lui Dumnezeu? Răspunde cardinalul iezuit Albert Vanhoye, unul dintre cei mai prestigioşi biblişti din lume, participant la Sinod: "Este clar că pentru un creştin trebuie început cu Evanghelia. A lua o Evanghelie, a o aprofunda în meditaţie, în rugăciune, a o aplica la viaţa proprie. Acesta este primul lucru esenţial. Însă Evanghelia însăşi face trimitere la Vechiul Testament. Isus este Mesia cel promis. Deci este utilă citirea textelor profetice, în special a acelora care sunt mesianice. Pentru rugăciune, psalmii sunt utili".

* * *

Intervenţii româneşti

În ziua de 8 octombrie a intervenit în plenul adunării sinodale ÎPS György Miklós Jakubinyi, care a arătat că, după schimbările din decembrie 1989, "Biblia a devenit accesibilă tuturor. Greco-catolicii au reeditat cu ajutorul Sfântului Scaun singura Biblie completă greco-catolică română de Blaj (1796). Românii romano-catolici - profesorii Institutului Teologic din Iaşi - au făcut o nouă traducere a Noului Testament în anul 2002. Credincioşii de limbă maghiară şi cei de limbă germană pot importa Biblii din Ungaria şi din Germania". De asemenea, a vorbit despre iniţiativele biblice din ţară care promovează citirea Sfintei Scripturi printre adulţi şi tineri, considerând că "acestea sunt semne bune ale unei reînnoiri biblice în viaţa Bisericii locale din România". În acelaşi scop al promovării apostolatului biblic a propus, în final, ca în toate diecezele să se înfiinţeze Asociaţia Biblică şi chiar Federaţia Naţională Biblică.

PS Florentin Crihălmeanu a vorbit, în dimineaţa zilei de marţi, 7 octombrie, despre "Legătura dintre cuvântul lui Dumnezeu şi imnografia şi iconografia orientală" ca despre un tezaur al Bisericii neseparate care trebuie valorificat. Mai întâi a amintit de legătura care "există între cuvântul lui Dumnezeu şi imnografia bizantină, în particular canonul sfântului Andrei din Creta, canoanele lui Roman Melodul sau ale lui Ioan Damaschinul şi alte asemenea canoane, precum şi clasicele rugăciuni mariane, Paraclisul şi Acatistul Maicii Domnului, care sunt, practic, un rezumat şi un compendiu teologic al diferitelor fragmente din Sfânta Scriptură, în lectura interpretativă şi aplicativă a părinţilor Bisericii". De asemenea, iconografia este "compendiu de teologie simbolică..., scrisă de către iconografi sub inspiraţia Duhului Sfânt, în rugăciune, după tradiţia Bisericii şi prezentată nouă ca teologie vizuală, îmbrăcată în forme, culori şi simboluri specifice".