Apostolul neamurilor (XIV)

"Isus Cristos rămânând Dumnezeu, nu a ţinut cu orice preţ să apară egal cu Dumnezeu, dar s-a înjosit pe sine luând firea sclavului şi devenind asemenea oamenilor. După înfăţişare era considerat un om ca toţi ceilalţi. S-a umilit, făcându-se ascultător până la moarte şi încă moartea pe cruce. De aceea şi Dumnezeu l-a înălţat şi i-a dăruit un nume, care este mai presus decât orice alt nume, pentru ca în numele lui Isus, toată făptura în cer, pe pământ şi în adâncuri să-şi plece genunchiul, şi orice limbă să proclame spre mărirea lui Dumnezeu Tatăl: Isus Cristos este Domnul!" (Fil 2,6-11).

Urmărit cu înverşunare de către conaţionalii săi evrei, din cauza activităţii sale neobosite şi rodnice, ca apostol eminent al lui Isus Cristos, sfântul Paul, cetăţean roman, în ultimă instanţă apelează la împărat. Ajuns la Roma, ţine legătura prin scrisori cu multe comunităţi fondate de dânsul, printre care şi aceea din Filipi, prima din Europa. Citatul de mai sus face parte din scrisoarea pe care le-o trimite filipenilor pentru a-i încuraja în suferinţe şi persecuţii. E un imn cristologic în care subliniază umilinţa de care a dat dovadă Isus Cristos, prin întruparea şi ascultarea sa exemplară de voinţa Tatălui, până la moartea pe cruce, urmată de glorificarea sa. Ca nişte ucenici fideli ai lui Cristos, îi îndeamnă să ţină cu tărie cuvântul vieţii, înscris în evanghelia sa şi în viaţa lor, pentru a fi cu desăvârşire ai lui, aşa cum şi pentru Paul, raţiunea de a trăi este Cristos. Această trăire în Cristos înseamnă, de fapt, bucurie statornică.

"Bucuraţi-vă mereu în Domnul! Iarăşi vă spun: bucuraţi-vă!... În orice împrejurare, cererile voastre să fie prezentate lui Dumnezeu, cu insistenţă, prin rugăciune. Iar pacea lui Dumnezeu, care întrece orice închipuire, va păzi inimile şi gândurile voastre în Cristos Isus" (Fil 4,4-7).

Fiecare creştin se poate considera destinatarul acestor cuvinte ale marelui apostol.

P.A.D.