Interviu cu pr. Dominikus Trautner

A privi spre ceea ce este important

În catedrala romano-catolică din Iaşi a avut loc sâmbătă, 19 iulie, un concert de orgă susţinut de pr. benedictin Dominikus Trautner (Germania). În program au fost lucrări din Bach, Mendelssohn, Boelmann, Widor şi Vierne. Înainte de a se întoarce în ţară a avut amabilitatea să răspundă la câteva întrebări.

- Cum v-aţi hotărât să deveniţi călugăr benedictin?
Încă din copilărie mi-am dorit să devin preot. Unchiul meu a fost preot. Prin intermediul internatului şi al şcolii la benedictini am simţit chemarea interioară. Mai întâi a fost doar o încercare. Ştiam că pot merge oricând acolo şi în acelaşi timp că pot deveni şi preot diecezan. M-a fascinat însă foarte mult caracterul solemn al Liturghiilor din cadrul mănăstirii benedictine.

- Cum aţi descoperit iubirea sau înclinaţia spre muzica clasică? Spre cea interpretată la orgă?
Când eram copil şi apoi tânăr ascultam foarte multă muzică clasică. Orga m-a atras dintotdeauna. Am voit să învăţ să cânt la orgă dintr-o pasiune personală. Înclinaţia spre muzica clasică nu poate fi o constrângere; nu pot fi constrâns să-mi placă fotbalul, de exemplu. Fiecare simte în interiorul său.

- Ce le-aţi spune tinerilor de azi despre muzică? Ce anume le-aţi recomanda?
Le-aş recomanda să înceapă cu Bach, Händel, Mozart, Beethoven, sau cu alţii din alte locuri care să trezească interesul, entuziasmul. Apoi să continue cu compozitori mai grei, cu cei moderni...

- Împărtăşiţi-ne ceva din spiritualitatea benedictină pe care o trăiţi?
Ora et labora! Când este preponderentă munca poţi să te dispersezi uşor în fel şi fel de activităţi. Mereu trebuie să actualizăm ceea ce este prevăzut în Regulă: "Să nu preferi nimic înaintea lui Cristos". Un novice este examinat dacă într-adevăr îl caută pe Dumnezeu. Pentru mine aceasta înseamnă un exerciţiu continuu, o cale, un proces de desprindere de ceea ce este pământesc, de lucrurile efemere şi o încercare de a privi spre ceea ce este esenţial şi important. Asta oferă relaxare şi libertate interioară. Dar este o cale care trebuie să conducă spre scop.

- În Biserica Catolică din România cum v-aţi simţit?
Minunat! Cei pe care i-am întâlnit au fost toţi foarte amabili, prietenoşi. Persoanele pe care le-am văzut la sfânta Liturghie au arătat interiorizare şi evlavie. Acest lucru se simte şi are putere de convingere.

A consemnat pr. Cristian Diac