
Sfântul ospăţ
O sfânt ospăţ, la care ni se dăruieşte Cristos; celebrăm amintirea pătimirii lui, sufletul ne este copleşit de har şi primim chezăşia gloriei viitoare, aleluia. (antifon liturgic)
Iubirea nemărginită a lui Dumnezeu atotputernicul, creatorul universului, al pământului cu toate cele din el şi de pe el, al omului, alcătuit din trup material, muritor şi suflet nemuritor, a pus la dispoziţia acestuia bunătăţile sale, spre administrare. Din păcate, omul neascultător de Tatăl său ceresc, a preferat să idolatrizeze cele create.
Pentru a-l readuce pe calea cea bună, Fiul lui Dumnezeu, întrupat, la începutul activităţii sale evanghelizatoare, în predica sa de pe munte, declară fără echivoc: "Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu (a cerurilor) şi dreptatea lui, şi toate celelalte vi se vor adăuga" (Mt 6,33). Iar vicleanului ispititor îi răspunde: "Nu numai cu pâine trăieşte omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu" (Mt 4,4).
Cuvântul care a fost dintru început la Dumnezeu, ca Dumnezeu, prin care toate s-au făcut; cuvântul, lumina cea adevărată...; cuvântul care s-a făcut trup (om) pentru răscumpărarea oamenilor (din Prologul Evangheliei după Ioan); cuvântul, Isus Cristos, care, voind să rămână cu noi în toate zilele până la sfârşitul lumii, se substituie pâinii şi vinului, instituind Euharistia, hrană spirituală pentru viaţa cea adevărată, veşnică.
Primul ospăţ euharistic oferit de Isus celor din Cenacol, înainte de pătimirea, moartea şi învierea sa, avea să continue în întreaga lume, invitând pe toţi să se împărtăşească euharistic din pâinea vieţii şi din sângele mântuirii.
Imaginaţi-vă toate altarele din lume pe care se săvârşeşte zilnic sfânta Liturghie. Ce uriaş sfânt ospăţ la care iau parte mulţimile doritoare de viaţa fericită a copiilor lui Dumnezeu!
"Dumnezeule, care ne-ai lăsat în acest sacrament minunat amintirea pătimirilor tale, fă-ne, te rugăm, să cinstim astfel sfântul mister al trupului şi sângelui tău, încât să simţim necontenit în noi roadele răscumpărării tale!"
P.A.D.