Deus caritas est

Postul Mare 2006

Schimbaţi lumea prin puterea iubirii! (Benedict al XVI-lea)

Anul bisericesc, în succesiunea sărbătorilor care ne fac să retrăim etapele mântuirii, reprezintă o întrupare a celui mai mângâietor adevăr şi mister, întruparea iubirii divine.

Nucleul acestui timp şi al acestei trăiri divine este format din patima, moartea şi învierea Domnului.

Biserica, pentru a ne arăta importanţa şi valoarea mântuitoare a operei lui Cristos, ne oferă posibilitatea unei experienţe forte, care ne pregăteşte şi ne introduce în misterul pascal, adică ne invită să parcurgem timpul sfânt al Postului Mare ca pe un pelerinaj spre sfânta Înviere.

Cu şapte săptămâni înainte de învierea glorioasă a lui Cristos începe Postul Mare şi sfânt printr-o celebrare impresionantă şi plină de simboluri - Miercurea Cenuşii -, care deschide seria unor exerciţii de pietate, de rugăciuni, dar mai ales de acte de caritate, capabile să ne dispună sufleteşte şi trupeşte la bucuria mântuirii săvârşită de Cristos şi la împărtăşirea cu însăşi iubirea divină.

Textele sfinte care ne însoţesc în această perioadă, rugăciunile care se desprind din contemplarea cuvintelor Domnului, exemplul puternic al Mântuitorului, care ia asupra sa ispitele şi încercările vieţii, care se umileşte şi ascultă până la moarte - şi încă până la moartea pe cruce - ne vorbesc despre un adevăr fundamental ce trece dincolo de graniţele acestui pământ, ne vorbesc despre dragoste, despre iubirea divină şi mântuitoare care a stat şi stă la baza mântuirii oamenilor şi la înnobilarea lor cu acest dar dumnezeiesc primit din partea întregii Sfinte Treimi.

Toate acţiunile liturgice din această perioadă, toate iniţiativele, gesturile şi faptele zilnice din timpul Postului Mare au un punct comun - iubirea, ca o scară pe care a coborât Fiul lui Dumnezeu până la oameni, şi pe care a urcat din nou la Tatăl pentru a domni în slavă.

Pe acest drum şi pe aceeaşi scară ne invită Cristos când alege să meargă înaintea noastră, făcându-se ca unul dintre noi şi purtând în numele nostru şi în faţa noastră crucea mântuirii: "Cine vrea să vină după mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze" (cf. Mt 16,24).

Drumul Postului Mare este drumul iubirii, drumul carităţii. Crucea, pe care Cristos o poartă în faţa noastră, pe care o îmbrăţişează şi pe care se jertfeşte şi moare, o putem defini cu un singur cuvânt - iubire. Crucea înseamnă caritate.

Deus caritas est

La marea sărbătoare a Crăciunului din anul trecut 2005, Sfântul Părinte papa Benedict al XVI-lea semna un document de o mare importanţă, primul de la începutul pontificatului său, o enciclică cu un titlu sugestiv: Deus caritas est - Dumnezeu este iubire.

În această enciclică Sfântul Părinte vrea să arate că iubirea lui Dumnezeu pentru orice creştin este o problemă fundamentală a vieţii, care pune întrebări şi dă explicaţii decisive despre Dumnezeu şi despre oameni, mai ales despre relaţia dintre ei: poate fi iubit Dumnezeu cu adevărat; putem cu adevărat să-l iubim pe "aproapele", care ne este străin sau chiar antipatic; cu poruncile şi interdicţiile sale, Biserica nu face să fie amară bucuria erosului, a faptului de a fi iubiţi, care ne conduce spre celălalt şi vrea să devină unire; Biserica nu poate lăsa această iubire altor organizaţii filantropice, care se formează în multe moduri!

La aceste întrebări Sfântul Părinte Benedict dă explicaţii pertinente şi convingătoare şi face apel la creştini să se lase cuprinşi de iubire şi s-o răspândească în lume. Lumea aşteaptă mărturia iubirii creştine care ne este inspirată de credinţă. În lumea noastră, adesea aşa de întunecată, cu această iubire, care face să strălucească lumina lui Dumnezeu, creştinul răspândeşte un farmec divin şi contribuie la construirea unei lumi bazate pe dragoste, căci Dumnezeu este autorul ei şi Dumnezeu este iubire, este caritate.

Iubirea în Sfânta Scriptură şi în viaţă

"Timpul Postului Mare este un timp privilegiat al unui pelerinaj interior către acela care este izvorul milostivirii şi al iubirii. Este un pelerinaj în care el însuşi ne însoţeşte, încurajându-ne în drumul nostru către bucuria sfântă a Paştelui", ne spune Sfântul Părinte şi în mesajul său pentru Postul Mare, oferind posibilitatea unei descoperiri adevărate a iubirii lui Dumnezeu faţă de om, faţă de noi, iubire întruchipată în Cristos care suferă, dar care învinge şi oferă tuturor darul vieţii adevărate şi al fericirii depline.

Timpul Postului Mare ne cheamă să intrăm mai adânc în conţinutul bogat al Sfintelor Scripturi, care ne prezintă rând pe rând dovezile iubirii divine şi ne invită să ne adăpăm la izvorul bogat şi limpede al cuvintelor Domnului.

Declarând anul acesta anul Sfintei Scripturi, trebuie să ştim să ne folosim de marele dar al revelaţiei pentru a înţelege cine ne-a făcut, de ce ne-a creat, care este menirea noastră şi cum trebuie să trăim pentru a contribui la făurirea unei lumi în care să domine iubirea, nu ura, binele şi adevărul, nu răul şi minciuna.

Creştinii au misiunea de a purta în lume acest dar pe care nu trebuie să-l uite niciodată; darul făcut de Dumnezeu omului prin cel care s-a făcut om pentru ca oamenii să devină fii ai lui Dumnezeu şi să îndumnezeiască lumea.

Mai ales astăzi, într-o lume din ce în ce mai secularizată şi impregnată de utilitarism, de materialism şi indiferentism, adevărul iubirii divine trebuie să se facă vizibil prin creştini.

Într-un interviu acordat Radioului Vatican pr. Raniero Cantalamessa, predicatorul casei pontificale, explicând sensul profund al iubirii lui Dumnezeu, întrupată în Cristos, prezentată de sfântul Părinte Benedict al XVI-lea aşa de frumos în enciclica sa Deus caritas est, spunea: "Îmi amintesc cu plăcere cuvintele sfântului Augustin care spunea: dacă toate bibliile din lume ar dispărea în urma vreunui cataclism şi ar rămâne un singur exemplar şi acest exemplar ar fi atât de distrus încât doar o pagină ar mai fi întreagă, iar această pagină ar fi atât de mototolită şi numai un singur rând s-ar mai putea citi şi acest rând este cel din scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan unde este scris: "Dumnezeu este iubire", toată Biblia ar fi salvată, pentru că acolo este totul. Titlul acestei enciclice Deus caritas est, care este tocmai acea frază a lui Ioan, merge la inima Bibliei şi se pretează la o traducere infinită".

Papa se gândeşte la cuvintele aceluiaşi apostol. "Noi am crezut în iubirea lui Dumnezeu", iar iubirea se traduce în fapte. Dacă păstrăm iubirea şi o trăim, trăim toată evanghelia şi toată Scriptura.

În acest timp sfânt al Postului Mare în care îl întâlnim pe Cristos trăindu-şi iubirea şi făcând-o să fie realitate, învăţăm că cea mai frumoasă şi reală viaţă creştină este practicarea iubirii, a iubirii faţă de cel care ne-a iubit din veşnicie şi faţă de cei în care el s-a întrupat şi cu care s-a identificat - oamenii, fraţii noştri de pe pământ.

Purtând în inimi iubirea ca dar dumnezeiesc, ţinând în mâini Sfânta Scriptură, însuşindu-ne zilnic mesajul ei, vom purta în lume mesajul curajului adevărat şi al adevăratei învieri, oferite nouă prin Isus Cristos.

Tuturor o urare de creştere în iubire şi sfinţenie în timpul sfânt al Postului Mare şi un îndemn de suflet: Schimbaţi lumea prin puterea iubirii!

1 martie, Miercurea Cenuşii

Petru Gherghel, episcop de Iaşi