Poezii

Pruncul Isus

Şterge, pruncule Isus, lacrimile copiilor!
Mângâie-i pe cei bolnavi şi pe cei bătrâni!
Fă-i pe oameni să arunce armele
Şi să se strângă într-o universală îmbrăţişare de pace!
Cheamă neamurile, blândule Isus,
Să dărâme zidurile înălţate
De mizerie şi de sărăcie,
De ignoranţă şi de indiferenţă,
Discriminare şi intoleranţă.
Eşti tu, prunc divin din Betleem,
Ce ne salvezi iertându-ne păcatul.
Eşti tu, adevăratul şi unicul Mântuitor
Pe care omenirea îl caută cu şovăire.
Dumnezeul păcii, dar pentru pacea întregii omeniri
Vino să trăieşti în inima fiecărui om
Şi a fiecărei familii.
Fii tu pacea şi bucuria noastră!

Papa Ioan Paul al II-lea

* * *

Revalorificarea Crăciunului

Am cercetat sclipiri de stele,
Am admirat luciri de har,
Am vrut în visurile mele
Să-mi reaprind în suflet jar.

Am alergat spre piscuri, unde,
Ca-ntr-un refugiu temerar,
Îmi făcea semne largi şi surde
Chiar a mea inimă-n hotar.

Mi s-a lărgit tot orizontul,
Pitic fiind, dar cocoţat,
Din voia Domnului, Preasfântul,
Pe munca celor ce-au plecat.

Au fost titani aceia care
Către sublim s-au avântat
Demult, însă au fost în stare
Să ne transmită ce-au "creat".

Elaborări, comunicare,
Sau altfel de le spui cumva,
Principiul-bază-i Întrupare,
Iar restu-ntrezăriri..., ceva.

Şi-atuncea, unde-i ancorarea,
Dacă nu chiar în acel Crăciun,
Ce ne-a deschis mereu cărarea
Spre tot ce-a fost frumos şi bun?

Nu-s nostalgii, nici reîntoarceri,
Căci nu se poate da-napoi...
E bucuria fără margini
Ce ne-o dă pruncul sfânt din noi.

Pr. Cristian Chinez

* * *

Copil iubit

Copil iubit cu ochi senini,
Tu vii din nou printre străini.
în peşteră pe paie reci
Tu iarăşi capul ţi-l apleci.

- Dar astăzi magii nu mai vin
Şi nici păstori să-ţi cânte lin,
Copil iubit cu ochi senini
Tu vii străin printre străini...

Copil iubit cu chipul blând,
Te naşti şi azi ca oarecând
De mii de ani în chip sărman
Tu vii în lume an de an.

Şi ştii că cei ce-ţi cântă azi
Scuipa-vor mâine-al tău obraz.
Şi totuşi tu, copil preablând,
Cobori ca anii rând pe rând.

Demult, cu suflet plin de dor,
Te-ai coborât de mila lor -
În ieslea rece-ai fost culcat,
Şi nimeni nu s-a-nduioşat.

L-ai tăi, Isuse, ai venit,
Ei, neştiind, te-au răstignit.
Iar tu cu suflet plin de dor
Iertând, cereai iertarea lor.

Copil iubit, ceresc hoinar,
Azi baţi la uşi închise iar.
O, te-am văzut copil iubit
Din mii de praguri izgonit,
La mii de uşi ai aşteptat
Dar în zadar! - Erai uitat.
Azi tot mai mulţi te-aruncă-afar'
Ceresc şi sfânt şi drag hoinar!

Şi totuşi iar, sub chip sărman,
cobori la oameni an de an,
cu bine răul să-l plăteşti
să chemi, să ierţi şi să iubeşti;
să-mparţi avutul tău divin
acelor ce la tine vin,
murind pe cruce între hoţi
s-arăţi cât îi iubeşti, pe toţi!

Copil, ceresc şi sfânt copil
ascuns sub chipul cel umil,
Tu baţi la toţi, dar toţi se-nchid
mai reci ca piatra lor din zid...
- O, mâine şi ei uşa ta
pe veci închisă-o vor afla.
Azi plângi tu starea-n care zac
dar mâine ei vor plânge-n veac.

Traian Dorz

* * *

Crăciunul

E miez de noapte. Cântece de îngeri
Cutremură tăriile 'ngheţate.
De-acuma, omenire, nu mai sângeri
Pe drumurile negre de păcate.

În noaptea asta, însuşi Dumnezeu
Copilul şi-l trimite pe pământ
Să cureţe din suflete ce-i rău
Şi plânsul să-l îngroape în mormânt.

În orice casă intră bucuria
Cu zâmbetele ei nemuritoare
În Betleem se naşte azi Mesia,
Dând lumii, viaţa vieţii viitoare.

Sărmanii îşi înalţă către stele
Ochii istoviţi de-atâta plâns,
Ştiind că lanţul lacrimilor grele
Şi-al foamei nesfârşite li s-a stins.

În sufletul oricui se înfiripă
O iesle cu un copil dumnezeiesc.
E noaptea de Crăciun... Şi într-o clipă
Iluziile noastre, înfloresc.

Cu îngerii din cer şi noi să spunem
Micuţului Isus o rugăciune,
Şi 'ncrederea într-însul să ne-o punem
Ca să ne dea iarăşi vremuri bune!

A. Gurgu (după Calendarul "Presa Bună" 1929)