Figuri ilustre: Pr. Bonaventura Morariu

S-a născut la Hălăuceşti la 18 mai 1886 şi a studiat la Seminarul din localitatea natală şi la Roma. A fost sfinţit preot la Roma, la 18 decembrie 1908, iar după întoarcerea în ţară a activat ca profesor şi director al Seminarului Franciscan din Hălăuceşti. A condus şi casa de noviciat de la Assisi (Italia) până după Cel de-al Doilea Război Mondial. Moare la Roma la 10 mai 1967.

Pr. B. Morariu a fost şi un scriitor talentat şi un pionier al istoriografiei catolice româneşti. Este autorul a numeroase articole de istorie şi de spiritualitate franciscană, publicate în revistele bisericeşti din epocă. În domeniul istoriei, a debutat în 1921 în Almanahul "Viaţa" cu un articol dedicat jubileului de 25 de ani de la înfiinţarea Provinciei Franciscane în România. În 1925, publică în acelaşi almanah un articol dedicat satului şi Parohiei Hălăuceşti, urmat doi ani mai târziu de un articol dedicat Parohiei Huşi. Seria monografiilor a fost închisă în anul 1930 cu un articol dedicat bisericii din Galaţi şi publicat în Curierul Parohiei Catolice din Galaţi. Cu toate că sunt de dimensiuni modeste, aceste articole sunt rodul unor cercetări minuţioase în arhivele parohiale respective, reprezentând totodată schiţe istorice ale unor viitoare monografii dedicate parohiilor şi comunităţilor catolice respective.

Perioada romană din viaţa şi activitatea lui B. Morariu a înregistrat mari succese în planul cercetărilor istorice. Astfel, în 1940 el publică faimosul studiu "Series chronologica praefectorum apostolicorum antique nostrae Missionis in Moldavia et Valachia durante sec. XVII et XVIII", iar în 1942 studiul intitulat "Series chronologica episcoporum ac praefectorum apostolicorum in Moldavia (sec. XIX)". Studiile au fost realizate în baza unor ample investigaţii în arhivele Congregaţiei "De Propaganda Fide" de la Roma. De altfel, convingerea lui B. Morariu era aceea că respectivele arhive continuau să rămână o mină neexplorată de documente privitoare la prezenţa misionarilor în Ţările Române.

În 1947, B. Morariu a publicat în "Miscellanea francescana", ce apărea tot la Roma, un articol privitor la Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în prima jumătate a secolului al XVII-lea. Un an mai târziu a publicat, în aceeaşi revistă, o relatare privitoare la martiriul călugărului franciscan Stefano Iglodi, mort în 1639 "in odium fidei", în Conventul din Rad (Ungaria). În 1964, B. Morariu publică, în aceeaşi revistă, un articol dedicat misionarului Giambattista Del Monte (1631-1689), care a activat atât în Moldova, cât şi în Valahia.

O altă prestigioasă publicaţie ştiinţifică la care a colaborat pr. B. Morariu a fost "Acta historica" a Societăţii Academice Dacoromana. În paginile respectivei reviste a publicat în 1964 un articol dedicat vizitei făcute de ep. Petru Bogdan Bakšic la curtea domnului Valahiei, Matei Basarab, iar în 1965 un articol dedicat Conventului Franciscan de la Târgovişte.

În anul 1962, pr. B. Morariu a publicat la Roma o lucrare de referinţă în istoriografia catolică românească, intitulată "La Missione dei Frati Minori Conventuali in Moldavia e Valacchia nel suo primo periodo: 1623-1650". Printre concluziile autorului era şi aceea că misionarii franciscani lucraseră în Moldova şi Valahia nu atât pentru propagarea, cât mai ales pentru păstrarea adevăratei credinţe între credincioşii catolici români. Totodată, autorul a ţinut să evidenţieze meritul misionarilor în menţinerea unor raporturi şi contacte permanente între cele două provincii româneşti şi Roma, precum şi în păstrarea fidelităţii faţă de Sfântul Scaun a catolicilor români.

Pr. B. Morariu a fost un vrednic continuator al programului cultural al Şcolii Române din Roma, bazat pe ample investigaţii în arhivele romane, în special cele ale Congregaţiei "De Propaganda Fide" şi ale Curiei Generale a OFMConv. Lucrările sale sunt deschizătoare de noi orizonturi istoriografice, iar noile generaţii de istorici bisericeşti au în faţa lor un model în cercetarea şi în scrierea istoriei Bisericii noastre locale.

Dr. Dănuţ Doboş