Profilaxia diabetului zaharat

Prin continua sa extindere şi prin invalidităţile pe care le produce, diabetul zaharat a devenit o importantă boală socială. Profilaxia sau prevenirea bolii este singura metodă, la ora actuală, în măsură să oprească extinderea bolii şi să evite complicaţiile sale. Măsurile de prevenire sau preîntâmpinare a bolii îşi au locul şi rostul numai înainte de apariţia bolii. După declanşarea diabetului măsurile de prevenire urmăresc alt obiectiv: evitarea complicaţiilor bolii.

Cauza diabetului zaharat nefiind precis cunoscută, prevenirea bolii este dificilă. Au fost precizaţi însă factorii care ajută declanşarea sa. Aceştia sunt cunoscuţi sub denumirea de "factori de risc diabetogen".

a) Cel mai important factor de risc diabetogen este ereditatea (moştenirea bolii de la părinţi). Nu se moşteneşte boala ca atare, ci predispoziţia la boală. Pentru ca să se transforme în boală, predispoziţia are nevoie de concursul altor factori de risc diabetogen din mediul extern (supraalimentaţie, sedentarism, emoţii puternice etc.).

Sunt predispuşi la diabet: persoanele care au în familie diabetici, rude de sânge apropiate. Ei vor trebui să ducă o viaţă raţională, să nu se îngraşe, să nu abuzeze de dulciuri şi să se prezinte la control medical periodic.

b) Obezitatea sau îngrăşarea peste măsură este astăzi bine cunoscută ca jucând un rol important în apariţia diabetului zaharat. Ea grăbeşte declanşarea bolii la persoanele predispuse, agravează boala când există şi favorizează apariţia complicaţiilor diabetului zaharat. Vindecarea obezilor fiind greu de realizat, dar posibilă, prevenirea sa este măsura obligatorie în lupta împotriva diabetului.

c) Combaterea aterosclerozei, cea mai răspândită boală socială, în care alimentaţia neraţională, bogată în grăsimi de origine animală, joacă un rol important reprezintă de fapt şi combaterea diabetului zaharat. S-a demonstrat că aceasta favorizează apariţia diabetului chiar în faza sa de început.

d) Un semn cu o valoare excepţională în prevenirea diabetului zaharat la femei, este cunoaşterea greutăţii copiilor la naştere. S-a observat că femeile care dau naştere la copii cu greutatea peste 4.000 g (copii macrosomi) devin diabetice cu timpul. Naşterea unui copil cu greutatea peste 4.000 g arată că mama este predispusă la diabet (prediabetică). Menţinerea greutăţii normale, evitarea dulciurilor, a supărărilor mari şi a infecţiilor pancreatotrope, le pot feri de îmbolnăvire.

e) Infecţii pancreatotrope sunt acelea în cursul cărora are de suferit şi pancreasul: hepatita epidemică, parotidita epidemică, pneumonia, scarlatina, gripa şi unele viroze. Suferinţa pancreasului poate declanşa un diabet la o persoană predispusă ereditar sau poate duce la instalarea unui diabet câştigat.

Regimul alimentar nu va mai fi bogat în dulciuri ca în trecut (siropuri, zahăr, miere, dulceaţă, prăjituri), ci va fi bogat în lapte, carne, urdă, brânză proaspătă, fructe sau sucuri de fructe.

f) Descoperirea întâmplătoare a glucozei în urină (glicozuria tranzitorie), chiar dacă ulterior nu mai apare, nu trebuie trecută cu vederea. Aceste glicozurii întâmplătoare pot surveni în cursul sarcinii, a unor infecţii sau traumatisme. În toate aceste împrejurări se va efectua proba hiperglicemiei.

g) Descoperirea la timp a unor boli de ficat (hepatite cronice, litiaze biliare) şi tratarea lor corectă este o măsură bună nu numai pentru îngrijirea ficatului bolnav, ci şi pentru preîntâmpinarea diabetului. În locul regimurilor bogate în dulciuri se prescrie o alimentaţie raţională, fără condimente (sare, piper, oţet, muştar etc.), bogată în proteine (carne, caş, urdă).

h) Cortizonul şi nefrixul sunt medicamente mult întrebuinţate. Luate fără control şi pe durată îndelungată, pot produce diabetul zaharat. În multe cazuri aceste medicamente scot la iveală un diabet ascuns, iar în alte cazuri produc ele o formă particulară de diabet.

Dr. Doina Lucia Amza, medic de familie