Suntem liberi?

Mulţi răspund: "Bineînţeles, suntem liberi să facem ceea ce dorim. Veţi putea chiar să vă îndepărtaţi de Dumnezeu, dar veţi vedea care vă va fi destinul! Un om care se separă de Dumnezeu, care nu doreşte să stea în lumină, ce intenţii ar putea avea? Este foarte simplu, nişte intenţii obişnuite: vrea să devină bogat, puternic, acoperit de glorie; el vrea să mănânce să bea, să guste din toate plăcerile. Şi pentru că idealul său este mediocru, el este pe cale să se târască şi să exploreze regiunile inferioare, unde îl aşteaptă decepţii şi nenorociri. Ştiind care este idealul omului, îi putem prezice viitorul: el se va îndrepta spre propriul ideal. Când vedem pe ce linie se află un tren, îi cunoaştem cu exactitate itinerarul şi destinaţia". (Omraan Mikhaël Aivanhov)

Omul prin natura sa este liber, tinde spre cel care l-a creat, dar, fiind limitat în mijloace, infinit în dorinţe şi însetat după absolut, el rămâne mereu nemulţumit.

Însă Dumnezeu ne-a dat o nouă şansă de a ne bucura; prin crucea glorioasă a unicului său Fiu ne-a răscumpărat de păcat şi ne-a dobândit mântuirea. "Pentru libertate ne-a eliberat Cristos" (Gal 5,1).

Suntem într-adevăr liberi?

Libertatea adevărată izvorăşte din Dumnezeu şi o simţim în inimă, este puterea înrădăcinată în raţiune şi voinţă de a acţiona, de a face totdeauna binele... Fiecare dispune de sine, este constructorul propriei sale fiinţe împreună cu Dumnezeu, are posibilitatea de a alege mereu între bine şi rău, şi deci de a creşte în desăvârşire sau de a slăbi şi a păcătui.

A fi liber nu înseamnă a fi indiferent. Este normal să simţi, să verifici, să te bucuri în faţa lucrurilor şi a oamenilor; dar trebuie ca toate atracţiile, bucuriile sau suferinţele să nu-ţi constrângă voinţa în decizia pe care trebuie să o urmezi. Trebuie să alegi şi să urmezi întotdeauna, fără ezitare şi fără greşeală, calea binelui. Cu cât facem mai mult binele, cu atât devenim mai liberi. Numai trăind libertatea putem să respectăm şi libertatea celor din jur, fără a-i condiţiona să primească aceleaşi păreri, principii, să aibă aceeaşi mentalitate ca a noastră. Fiecare om este unic, are calităţi şi defecte, are un mod propriu de a fi şi a se manifesta, are o identitate irepetabilă. Avem aceeaşi demnitate de fii ai lui Dumnezeu; aceeaşi structură, locuim acelaşi univers, ne bucurăm de acelaşi soare; trăim aceleaşi sentimente frumoase şi constructive sau sentimente negative care ne împovărează şi ne distrug.

Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi, fiecare îşi are propria vocaţie, propriul drum, dar paradoxal urmăm acelaşi ideal: unirea cu Dumnezeu.

În realitate nu vom reuşi niciodată să-i acceptăm pe cei de lângă noi, dacă nu ne acceptăm pe noi înşine cu defectele şi limitele noastre, iar dacă suntem în armonie cu noi înşine cu siguranţă vom reuşi să-i acceptăm pe cei din jur aşa cum sunt, fără a-i depersonaliza cu criticile, invidia şi răutatea noastră, ci trăind împreună o autentică libertate orientată spre Dumnezeu, viaţa şi fericirea noastră.

Carmen Lea

M-ai făcut nemărginit

M-ai creat nemărginit - aceasta a fost bucuria ta.
Acest potir fragil neîncetat îl goleşti
şi neîncetat iarăşi îl umpli cu viaţă proaspătă.

Acest mic flaut de trestie
tu l-ai purtat peste dealuri şi văi
şi-ai înălţat dintr-însul cântece veşnic noi.

La atingerea nepieritoare
a mâinilor tale,
inima mea îşi depăşeşte cuprinsul
şi se risipeşte în revărsări de negrăit.

Darurile tale nenumărate,
cum le-aş putea cuprinde
în micile mele mâini?

Dar evuri şi evuri trec
şi tu te dărui necontenit
şi mereu mai rămâne loc
pentru a fi umplut.

Rabindranath Tagore