Sărbătoarea celor fără sărbători

Ziua Mondială a Misiunilor

Luna octombrie este cunoscută sub numele de luna misiunilor, lună în care întreaga Biserică se gândeşte mai mult la misionari şi se roagă pentru ei sfântul Rozariu, rugăciunea specifică lunii octombrie. În mod deosebit, în ajunul Zilei Mondiale a Misiunilor, credincioşii participă la aşa-numita "priveghere misionară". Pe tot parcursul lunii misionare şi în special pentru privegherea misionară ne vom putea folosi de broşura "Luna misiunilor - octombrie 2002", tipărită cu acest scop la Editura "Presa Bună".

Ziua Mondială a Misiunilor aduce în prim plan pe aceia care au preferat ultimul loc, pe aceia care au ales să fie cei din urmă.

Ziua Mondială a Misiunilor aduce în centrul atenţiei noastre pe săracii lui Iahve, privilegiaţii lui Cristos, pe ale căror chipuri străluceşte fără umbră bucuria cerească.

Ziua Mondială a Misiunilor este ziua Bisericii care îşi serbează însăşi raţiunea ei de a fi.

Oare cum se sărbătoreşte Ziua Misiunilor în misiuni? Nu ştiu, dar răspunsul trebuie să fie simplu: prin muncă.

Un misionar care îşi consumă viaţa pentru a-l face cunoscut pe Cristos, sărbătoreşte Ziua Misiunilor.

Un suflet care se lasă cucerit de mesajul evanghelic vestit cu curaj de misionari, sărbătoreşte Ziua Misiunilor.

Un misionar care transpiră rece la căpătâiul unui bolnav, căutând să-l salveze pe cel care se zbate între viaţă şi moarte, sărbătoreşte Ziua Misiunilor.

Un suflet care, uşurat de povara conştiinţei care îl apasă şi a durerii care îl sfâşie, îşi dă sufletul liniştit şi încredinţat că dincolo de scena lumii acesteia îl aşteaptă iubitor Tatăl ceresc, sărbătoreşte Ziua Misiunilor.

Un misionar care trudeşte zilnic să se sărăcească pe sine, mânat de dragoste nemăsurată pentru alţii, sărbătoreşte Ziua Misiunilor.-

Un suflet care, renunţând la ceea ce are mai scump, îşi deschide larg inima pentru a se îmbogăţi din plinătatea harurilor divine, sărbătoreşte Ziua Misiunilor.

Cum ar trebuie să sărbătorim Ziua Misiunilor aici, la noi acasă? Şi în acest caz răspunsul mi se pare foarte simplu: ajutându-i pe misionari.

Cel care se gândeşte la misionari şi se roagă pentru ei diferite rugăciuni, cum ar fi: Tatăl nostru..., Bucură-te, Marie..., Slavă Tatălui..., Adu-ţi aminte..., Îngerul Domnului, Rozariul, Calea crucii etc., acela sărbătoreşte Ziua Misiunilor.

Cel care participă la sfânta Liturghie, se spovedeşte şi se împărtăşeşte pentru misionari, acela sărbătoreşte Ziua Misiunilor.

Cel care posteşte şi dă ceva de pomană celor săraci pentru misionari, acela sărbătoreşte Ziua Misiunilor.

Cel care oferă diferite materiale religioase (iconiţe, rozarii, medalii, cruciuliţe) pentru buna desfăşurare a activităţii pastorale a misionarilor, acela sărbătoreşte Ziua Misiunilor.

Cel care renunţă la o plăcere legitimă sau la o bucurie oarecare şi oferă costul respectiv pentru susţinerea financiară a misiunilor şi a proiectelor misionare, acela sărbătoreşte Ziua Misiunilor.

Dacă cineva doreşte să ia legătura cu misionarii noştri plecaţi în Kenya, Coasta de Fildeş sau Togo pentru a-i susţine concret, fie spiritual, fie material, poate contacta Centrul Misionar Diecezan la adresa: Biserica Romano-Catolică, 6610-Tomeşti, judeţul Iaşi, tel. + fax 0232/290506.

Pr. Eugen Anton