Zile de încercare și de har
În marele ocean de cuvinte se cristalizează o nouă lacrimă plină de lumină, de iubire și de har. N. Steinhard ne-a lăsat ca moștenire spirituală: Jurnalul fericirii; Tereza a Pruncului Isus ne mărturisește viața de sfințenie descoperită și manifestată în lucrurile mici prin confesiunea: Istoria unui suflet; părintele Gheorghe Pătrașcu ne-a lăsat un testament al suferințelor în închisorile comuniste. Zile de încercare și de har nu este nicidecum o condamnare a atrocităților vechiului sistem, ci o istorie a suferinței pentru Cristos și pentru Biserică.
Generația actuală a cunoscut doar în parte mentalitatea unei ideologii total diferită de cea creștină. Însă prin prisma oculară a acestei mărturii avem fericita ocazie de a-i putea descoperi și înțelege adevăratul scop. Suferința slujitorilor Bisericii secolului XX ne conduce retrospectiv către imaginea comunității primare, care, cu toate că era persecutată, numeric creștea din ce în ce mai mult. De aceea și Tertulian avea să exprime celebra formulă: "Sanguis martyrum semen christianorum" (sângele martirilor - sămânța creștinilor). Vocațiile abundente de astăzi sunt rodul suferințelor unui popor care a suferit datorită credinței autentice.
Testamentul spiritual al părintelui Gheorghe Pătrașcu nu este nici pe departe un roman, ci o istorie autentică, meditată, trăită. Și are drept scop scoaterea în evidență a planului lui Dumnezeu de mântuire care nu se adresează numai celor care sunt persecutați, dar și acelora care persecută. Autorul nu face numai o autobiografie a suferințelor proprii, el reușește să redea o fotografie schematică de regiuni și persoane care au suferit în timpul regimului comunist. Acesta din urmă și-a dat seama că pentru a implanta teroarea și frica trebuia să treacă peste slujitorii Bisericii. Ei au fost aceia care au păstrat vie conștiința națională până la dăruirea de ei înșiși manifestată atunci când s-a cerut acest lucru prin sacrificiul suprem.
Parcurgând această carte vom descoperi în ea locuri și persoane cunoscute. Ne vom pleca cu umilință peste această filă sângeroasă a istoriei pentru a culege roadele harului. Cu istoria lor ne mândrim noi cei de astăzi, dar pentru a ne putea mândri va trebui să o cunoaștem. O istorie plină de paradoxuri, din care extragem seva carității. Concluzia care ar trebui să ne însuflețească ar fi aceea că "Tatăl ceresc" nu părăsește niciodată pe aceia care îl iubesc din toată inima. Într-un limbaj simplu și concret pe care aceste mărturii ni le oferă, să parcurgem această carte plini de admirație și respect profund pentru aceia care au avut puterea de a da mărturie despre identitatea lor nu numai umană, dar și religioasă. Autorul ar vrea parcă să ne atenționeze că zile de încercare vor fi mereu, dar peste ele nu trebuie să lipsească harul.
Să facem o incursiune asupra trecutului pentru a fi mai conștienți de prezent și în viitor fideli credinței pe care o mărturisim și o trăim împreună.
Fr. Ciprian Ban, OFMConv.