Contemplaţie

E amiază. Biserica este deschisă. Trebuie să intru.

Mama lui Isus Cristos, nu vin să mă rog.

N-am nimic de oferit şi nimic de cerut.

Mamă, vin numai pentru a te privi.

Pentru a te privi, a plânge de bucurie,
ştiind că eu sunt fiul tău şi că tu eşti aici.

O clipă doar, în timp ce totul se opreşte.

Să fiu împreună cu tine, Marie, aici, unde eşti tu.

Fără să-ţi spun ceva, să cânt,
numai pentru că inima este prea plină,
ca mierla care îşi urmează firul,
într-un fel de distihuri improvizate.

Pentru că eşti frumoasă, eşti neprihănită,
femeia în cele din urmă redată harului,
creatura în fericirea sa dintâi
şi în toiul înfloririi,
aşa cum a ieşit de la Dumnezeu
în dimineaţa splendorii sale dintru început.

În mod inefabil neatinsă,
pentru că eşti Mama lui Isus Cristos,
care este adevărul în braţele tale,
singura speranţă şi singurul rod.

Pentru că eşti femeia,
paradisul vechii gingăşii uitate;
a cărei privire merge direct la inimă
şi face să se reverse lacrimile adunate.

Doar atât: pentru că exişti,
Mamă a lui Isus Cristos,
îţi mulţumesc.

Paul Claudel

* * *

"Invenţia mea cea mai frumoasă - spune Dumnezeu - este mama mea. Sufletul ei este absolut curat şi plin de har. Ea este cu mine pentru veşnicie.

Dacă oamenii ar fi înţelepţi, atunci ar trebui să înţeleagă că în cer au o mamă care are grijă de ei, care îi iubeşte, şi căreia nu pot refuza nimic, deoarece acea mamă este mama mea".

Michel Quoist