Miercuri, 7 august 2024
Sfântul Gaetan
preot (comemorare facultativă)
Contemporan al lui Luther, Gaetan da Thiene (născut în anul 1480, cu trei ani înainte de reformatorul german) poate fi numit glasul supus în corul celor care cereau în sânul Bisericii o reformă a vieții și a moravurilor: "Cristos așteaptă; nici unul nu se mișcă", repeta el. Născut la Vicența din familia nobilă Thiene, a fost secretar particular al papei Iuliu al II-lea și protonotar apostolic. În calitate de "scriitor al scrisorilor apostolice", a avut posibilitatea să cunoască îndeaproape cardinali și prelați iubitori de petrecere. Dar răspunsul său a fost o adeziune umilă la invitația evanghelică de a înlătura de la sine orice impediment pentru a vedea bine, înainte de a condamna răul altuia.
A celebrat prima sfântă Liturghie la 36 de ani și a considerat o "mare cutezanță" faptul de a fi urcat la altar. S-a înscris în asociația evlavioasă a "Divinei Iubiri" și a făcut prima sa experiență pastorală în parohia "Santa Maria di Malo", din apropiere de Vicența; apoi s-a dedicat îngrijirii sanctuarelor risipite pe muntele Soratte. A ajuns din nou la Roma, în compania episcopului Giampietro Carafa și a lui Bonifacio Colli și Paolo Consiglieri. Nu a predicat reforma: a preferat să o actualizeze. A înființat "Ordo Regularium Theatinorum", ceea ce înseamnă congregația "Teatinilor" (numele de părinți "Teatini" deriva de la Chieti, Teate Marrucinorum a latinilor, una dintre episcopiile lui Giampietro Carafa), care avea drept scop principal reînnoirea clerului. Era anul 1524. În același an papa Clement al VII-lea aproba congregația; Gaetano renunța la toate bunurile sale, iar Carafa la două episcopii, de Brindisi și Chieti, pentru a se dedica în mod total vieții comune.
Ideea fondării era a lui Gaetano da Thiene, dar, umil cum era, a stat deoparte. Carafa a fost primul superior general. Nu se poate spune că urmașii sfântului fondator au fost năvalnici: la început congregația număra patru membri; doisprezece, după patru ani. Dar era ca pumnul de drojdie menit să fermenteze masa. La opt ani după moartea lui Gaetano, întâmplată la Napoli în anul 1547, teatinul Carafa era ales papă, cu numele de Paul al IV-lea, un adevărat reformator. Gaetano, înscris în catalogul de aur al sfinților în anul 1671, spre deosebire de Luther, a realizat reforma sa de jos în sus: s-a dedicat apostolatului printre cei săraci și dezmoșteniți; pentru a le ușura mizeria, a înființat "Munți de Pietate", a deschis aziluri pentru bătrâni și a înființat spitale. Venețienilor, care îl chemau în orașul lor, le-a răspuns: "Dumnezeu este la Napoli ca și la Veneția". A rămas la Napoli, unde era mai mult de lucru. A murit acolo, din cauza surmenajului, la vârsta de 66 de ani.
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)