Luni, 5 august 2024
Sfințirea Bazilicii "Sfânta Maria cea Mare"
(comemorare facultativă)
Monumente ale pietății mariane, la Roma, sunt acele minunate biserici, ridicate în mare parte pe același loc pe care se aflaseră odinioară vreun templu păgân. Sunt de ajuns câteva nume, printre cele o sută de titluri dedicate Fecioarei, pentru a avea dimensiunile acestui mistic omagiu către Maica lui Dumnezeu: "Sfânta Maria cea Veche", obținută din "Atrium Minervae" în Forul Roman; "Santa Maria dell'Aracoeli", pe culmea cea mai înaltă a Capitoliului, de pe al cărui vârf Sibilla, potrivit unei legende medievale, i-ar fi revelat lui Augustus apropiata venire a Fiului lui Dumnezeu (Ecce ara primogeniti Dei); "Sfânta Maria a Martirilor", Panteonul; "Sfânta Maria a Îngerilor", transformată de Michelangelo din "tepidarium" al termelor lui Dioclețian; "Sfânta Maria de deasupra Minervei", construită pe temeliile templului Minervei Calcidice; și, mai mare decât toate, după cum spune însuși numele, "Sfânta Maria cea Mare", a patra dintre bazilicile patriarhale din Roma, numită inițial "Liberiana", pentru că era identificată cu un vechi templu păgân, de pe înălțimea Esquilinului, pe care papa Liberiu (352-366) l-a adaptat în bazilică creștină.
Povestește o tardivă legendă că sfânta Fecioară, apărând în aceeași noapte de 5 august 352 papei Liberiu și unui patrician roman, i-ar fi invitat să construiască o biserică acolo unde dimineața vor fi găsit zăpadă. În dimineața de 6 august o minunată ninsoare, acoperind suprafața exactă a edificiului, ar fi confirmat viziunea, determinându-l pe papă și pe bogatul patrician să se angajeze pentru construirea primului mare sanctuar marian, care a primit numele de sfânta Maria "ad nives", a zăpezii. La mai puțin de un secol după aceea, papa Sixt al III-lea, pentru a aminti celebrarea Conciliului din Efes (431) la care a fost proclamată maternitatea divină a Mariei, a reconstruit biserica la dimensiunile actuale.
Din această operă rămân navatele și coloanele precum și treizeci și șase de mozaicuri care împodobesc navata superioară. La aranjarea actuală a bazilicii au contribuit diferiți pontifi, de la Sixt al III-lea care a putut oferi "poporului lui Dumnezeu" monumentul "mai mare" pentru cultul sfintei Fecioare (căreia îi dăm tocmai un cult de hiperdulie, adică de venerare mai mare decât cea pe care o atribuim altor sfinți), până la papii din timpurile noastre. Bazilica mai este denumită și sfânta Maria "ad praesepe", deja înainte de secolul al șaselea, când au fost aduse acolo scândurile unei vechi iesle, pe care devoțiunea populară a identificat-o cu cea care i s-a oferit Pruncului Isus în grota din Betleem. Celebrarea liturgică a sfințirii bazilicii a intrat în Calendarul roman în anul 1568.
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)