Vineri, 30 august 2024
Sfinții Felix și Adauctus
martiri
Istoria acestor doi sfinți pare să intereseze mai mult arheologia decât devoțiunea. După martiriul lor, survenit probabil în timpul persecuției lui Dioclețian la începutul secolului al IV-lea, au fost înmormântați într-o criptă a cimitirului Commodillei, pe calea celor "Șapte Biserici", nu departe de bazilica "Sfântul Paul dinafara Zidurilor". Cripta a fost transformată de către papa Siriciu în bazilică, în mod succesiv mărită și împodobită cu fresce de către papii Ioan I și Leon al III-lea. A devenit astfel loc al pelerinilor și al persoanelor evlavioase până în evul mediu înaintat, când catacombele și sanctuarele subterane au decăzut în uitare și au fost devastate. Cimitirul Commodillei și mormântul lui Felix și Adauctus au fost descoperite în anul 1720, dar satisfacția regăsirii a durat puțin, pentru că după câteva zile bolta micii bazilici subterane s-a prăbușit. Asupra ruinelor s-au abătut din nou uitarea delăsarea până în anul 1903, când bazilica a fost în mod definitiv restaurată. S-a descoperit una dintre cele mai vechi fresce paleocreștine, pe care este reprezentat sfântul Petru primind cheile în prezența sfinților Ștefan, Paul, Felix și Adauctus.
După autorul unei legendare Passio scrisă în secolul al VII-lea, când cultul lor era în plină înflorire, Felix era un preot roman, condamnat la moarte în timpul persecuției lui Dioclețian. În timp ce era condus spre locul de execuție, pe calea ce duce spre Ostia, din mulțimea curioșilor și a celor de aceeași credință, s-a desprins un necunoscut, care a ieșit în întâmpinarea condamnatului. Ajuns la un pas de soldații însărcinați cu execuția, a strigat cu glas tare că este creștin și vrea să împărtășească aceeași soartă ca și preotul Felix. Fără prea multă întârziere, a fost ascultat. După ce i-au tăiat capul lui Felix, cu aceeași sabie l-au decapitat pe curajosul, care îndrăznise să sfideze legile împăratului. Dar cine era acesta? Nimeni dintre cei prezenți nu-i cunoștea identitatea și a fost numit în mod simplu adauctus ("adăugat"), de unde numele Adauctus, eo quod sancto Felici auctus sit ad coronam martyrii.
Episodul a rămas viu în amintirea Bisericii romane, care i-a asociat pe cei doi martiri într-o singură comemorare, astfel încât unele izvoare îi definesc frați. Știrea cea mai veche despre cei doi martiri ne este oferită de către un imn al papei Damasus, în care este elogiat preotul Verus, pentru că i-a decorat mormântul. Răspândirea cultului lor în Europa de nord a avut începutul în dăruirea câtorva fragmente luate de la rămășițele lor pământești și dăruite de papa Leon al IV-lea soției lui Lotarius, Ermengarda.
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)