Luni, 19 august 2024
Sfântul Ioan Eudes
preot (comemorare facultativă)
Secolul al XVII-lea este secolul "Regelui Soare", al jansenismului, al cvietismului, al filozofismului, secolul neîncrederii, al uitării și al disprețului față de spiritualitatea creștină, dar și secolul marii reînnoiri a pietății și a devoțiunii, realizată de oameni ca Berulle, Condren, Olier, Vincențiu de Paoli, Grignon de Montfort și Ioan Eudes. Sfântul Ioan Eudes, născut la Ri, în apropiere de Argentan, în Franța, în anul 1601, este unul dintre cei mai zeloși reformatori ai vieții religioase a timpului său. Intrând în congregația "Oratoriului", înființată de Berule, și fiind sfințit preot, s-a dedicat predicării în rândul poporului. După doi ani a izbucnit o epidemie de ciumă în Normandia și Ioan a alergat într-acolo pentru a-i îngriji pe cei bolnavi de ciumă. Nu se temea de molipsire: "De această piele a mea se teme până și ciuma", spunea surâzând. Dar cei care erau aproape de el se temeau de contaminare și, pentru a nu-i expune pericolului prin apropierea sa, nu intra noaptea în casă, alegându-și drept loc de refugiu un culcuș într-un adăpost de paie.
Când boala părea învinsă, Ioan s-a molipsit de ea, dar a depășit criza. Restabilindu-se, a reluat misiunile sale populare. Era un predicator eficace și urmat. Cineva a numărat misiunile ținute de el pentru popor în diferite părți ale Franței: au fost 110 misiuni. Ioan Eudes, în anul 1643, s-a dedicat operei la care se gândea de atâta timp: înființarea "Congregației lui Isus și a Mariei (Părinții eudiști), formată din preoți dedicați numai prin votul ascultării. Scopul principal al noii congregații era formarea spirituală a candidaților la preoție și predicarea misiunilor populare. Alături de aceasta era congregația feminină numită "Refugiul Doamnei Noastre a Carității", din care în secolul al XIX-lea a derivat "Congregația Bunului Păstor".
Susținut de spiritualitatea lui Berulle, învățatul și sfântul misionar al Normandiei a scos în mod deosebit în evidență "iubirea afectivă" în devoțiunea creștină. Sfântul Pius al X-lea l-a definit pe Ioan Eudes părinte, învățător și apostol al "prea plăcutei devoțiuni" față de Inimile prea sfinte a lui Isus și a Mariei, izvoare ale acelei iubiri fierbinți care trebuia să înlăture învelișul rece ca gheața al fricii reverențioase propagate de jansenism. Murind la Caen la 19 august 1680, la vârsta de 79 de ani, Ioan Eudes a fost canonizat în anul 1925. Influența acestui sfânt a fost mare nu numai în țara sa (el a reînnoit bătrânul ținut normand, sărac în ceea ce privește viața creștină), ci în toată lumea creștină prin curentul pietății mariane la care a dat naștere.
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)