Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 SFÂNTUL ZILEI 

Vineri, 16 august 2024 

Sfântul Ștefan al Ungariei

(comemorare facultativă)

Ungurii, popor nomad, de origine fino-ugrică-turcă, fiind alungați din locul lor inițial, stepele din ținutul Donului, au ajuns în anul 889 pe cursul superior al Dunării și au coborât în Panonia, sub conducerea lui Arpad, întemeietorul dinastiei Arpadienilor care au condus Ungaria până în anul 1301. Ei vor constitui un pericol continuu pentru Occident, până când Otto I i-a învins în anul 955 lângă Augusta, constrângându-i la o viață sedentară. În această perioadă a avut loc deschiderea față de propovăduirea creștină. Ducele Geza, căsătorindu-se cu o prințesă creștină, a permis ca fiul său Vaik să fie educat creștinește. Vaik a primit botezul în anii adolescenței și a luat numele de Ștefan.

Ghid și învățător i-a fost sfântul episcop de Praga, Adalbert. A avut-o ca soție pe pioasa și inteligenta principesă Gisella sau Ghisola, sora viitorului împărat Henric al II-lea al Bavariei. În anul 997 Ștefan-Vaik moștenise din partea tatălui guvernarea poporului maghiar și primul său obiectiv a fost de a reuni cele 39 de comitate autonome într-un stat compact din punct de vedere politic și religios. L-a trimis la Roma pe cel mai valoros colaborator, sfântul călugăr ungar Astric, pe care papa Silvestru al II-lea l-a consacrat episcop dându-i sarcina de a consacra alți episcopi ungari. I-a încredințat de asemenea coroana cu care Ștefan a fost încoronat în ziua de Crăciun a anului 1000 ca rege al Ungariei, cu titlul de "Rege apostolic".

Ștefan s-a dovedit vrednic de apelativ: el a întreprins evanghelizarea poporului maghiar cu ajutorul activilor benedictini de la Cluny, a căror stabilire a favorizat-o pe tot teritoriul prin înființarea și înzestrarea diferitelor mănăstiri, dintre care cea mai celebră, cea a sfântului Martin din Pannonhalma, a devenit un mare centru al activității misionare. A împărțit regatul în zece dieceze și în 39 de diaconii, corespunzătoare celor 39 de comitate. A fost un monarh înțelept și curajos și chiar diplomatic. Deși păstrând bune relații cu împăratul vecin din Bizanț, a căutat să consolideze legăturile cu promițătoarea comunitate Occidentală.

Ultimii ani ai domniei sale, care a durat între anii 997 și 1038, au fost îndurerați de moartea prematură a moștenitorului, sfântul Emeric, și de luptele pentru succesiune. La moartea sa, regina Gisella a părăsit curtea regală și s-a închis în mănăstirea benedictină de la Passau. Ștefan a fost trecut în calendarul sfinților în anul 1083. Din anul 1631 sărbătoarea sa, extinsă în toată Biserica, a fost celebrată la 20 august, apoi la 2 septembrie. Prin noul calendar comemorarea sa a fost fixată în ziua cea mai apropiată de 15 august, aniversarul morții sale.

Sfântul Rocco

Extraordinara răspândire a cultului sfântului Rocco în Europa, începând cu secolul al XV-lea, este legată de protecția sfântului pelerin împotriva îngrozitorului flagel al ciumei. Devoțiunii populare față de acest sfânt, îi corespund o cronologie incertă și un profil biografic înzestrate cu elemente legendare. O dată sigură pare locul de origine: Montpellier, în Franța, în secolul al XIV-lea. După primul său biograf, care a scris după anul 1430, Rocco, rămas orfan la vârsta tânără, după ce a împărțit toate bunurile sale săracilor din oraș, a plecat în pelerinaj la Roma. La Acquapendente a dat peste tragicul spectacol al dezolării produse de ciumă. Prudența umană ar fi sfătuit să înconjoare cât mai pe departe, dar bunul samaritean a pus caritatea mai presus de orice altă considerație, oferindu-se de bună voie îngrijirii celor bolnavi de ciumă în lazaretul local, unde a făcut primele vindecări miraculoase.

Nu a reluat drumul drept spre Roma, dar a mers în zigzag prin Italia centrală urmând itinerarul sugerat nu de indicațiile stradale, dacă ar fi existat, dar de curajoasa sa caritate activă. Unde se aprindea un focar de ciumă, acolo se îndrepta Rocco. A fost astfel la Cesena, apoi la Roma, unde a redat sănătatea, printre alții, unui cardinal, care apoi l-a prezentat papei. Și la Roma itinerarele sale erau cele ale faptelor de milostenie. A urcat din nou apoi prin peninsulă trecând prin Rimini, Novara și Piacenza.

La Piacenza a fost contaminat de boală. Respingătorul buboi al ciumei, apărut la un picior, l-a împiedicat să continue opera sa de asistență a celor loviți de aceeași boală și pentru a nu fi povară nimănui a ieșit din oraș, îndreptându-se spre malul fluviului Po, într-un loc pustiu, pentru a muri în singurătate. Sfântul Rocco este adesea reprezentat în haine de pelerin cu un câine care îi stă alături dându-i o pâine. Reprezentarea se inspiră în acest moment din viața sa, când, lovit de ciumă și retras într-un cort, ar fi murit de foame, dacă un câine nu i-ar fi adus zilnic o pâine și dacă din pământ nu ar fi ieșit un izvor miraculos pentru a-i potoli setea. Din acest refugiu a fost luat de către patricianul Gottardo Pallastrelli, care l-a găzduit într-o casă proprie până la vindecarea completă. Părăsind Piacenza, Rocco s-a îndreptat spre nord, dar în apropiere de Lago Maggiore, la Angera, a fost luat drept spion și aruncat în închisoare să slăbească nu mai puțin de cinci ani, până când moartea l-a lovit, fiind neglijat și uitat de toți. O altă versiune afirmă că Rocco s-ar fi întors să moară în orașul său natal, Montpellier.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

 


Alegeți altă zi:



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul Misionar Diecezan

Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat