Luni, 8 iulie 2024 

Fericitul Eugeniu al III-lea şi Sfântul Adrian al III-lea

papi

Sfântul Bernard scria astfel cardinalilor după alegerea lui Eugeniu al III-lea, călugăr al ordinului său: "Este un fiu delicat, iar gingaşa sa pudoare este deprinsă mai mult cu retragerea şi liniştea decât cu tratarea lucrurilor exterioare şi există teama că nu ştie să împlinească îndatoririle apostolatului său cu autoritatea necesară". Teama că blândul pontif (Pier Bernardo, născut dintr-o nobilă familie la Montemagno, lângă Pisa, şi intrat în ordinul cistercian după întâlnirea cu sfântul Bernard în anul 1138) nu ar fi la înălţimea situaţiei sale era împărtăşită de mulţi. Dar Domnul - scria cardinalul Bosone, contemporanul şi biograful său - i-a dat o atare ştiinţă şi elocinţă, o atare dărnicie şi forţă în administrarea dreptăţii, încât i-a depăşit în activitate şi faimă pe mulţi dintre antecesorii săi.

Eugeniu al III-lea a condus Biserica opt ani şi cinci luni (1145-1153) într-o perioadă destul de dificilă. După alegere a trebuit să fugă în timpul nopţii din Roma pentru a fi încoronat, la 18 februarie, în mănăstirea din Farfa, evitând astfel intimidările poporului, care, incitat de agitatori ca Arnaldo da Brescia, cerea pentru Roma liberele instituţii comunale, prin alegerea directă de către senatori. La rugămintea sfântului Bernard, s-a dăruit reformei Bisericii şi a curiei romane; s-a preocupat de apărarea creştinătăţii împotriva ameninţării turcilor, promovând o cruciadă; a prezidat patru concilii (Paris, Trier, Reims şi Cremona), a promovat studiile bisericeşti, a apărat dreapta credinţă şi a ştiut el însuşi să împace austeritatea vieţii monastice cu exigenţele demnităţii papale.

La moartea sa, survenită la Tivoli, la 8 iulie 1153, cardinalul Ugo, episcop de Ostia, scria astfel: "Neprihănit a emigrat din trupul său la Cristos".

Foarte puţin cunoaştem însă despre viaţa sfântului Adrian al III-lea. Liber Pontificalis ne spune doar că era roman, fiu al lui Benedict, şi că a condus Biserica doar timp de un an, din anul 884 până în anul 885. Puţinele date biografice privesc relatarea morţii, a înmormântării şi a minunilor făcute. Annales Fuldenses în anul 885 istorisesc despre plecarea lui Adrian al III-lea din Roma, despre moartea şi înmormântarea sa în mănăstirea din Nonantola.

Călătoria pontifului era răspunsul la invitaţia succesorului lui Carol cel Mare, Carol cel Gros, care-l invitase pe Adrian al III-lea la dieta din Worms, pentru că prezenţa papei ar fi ratificat autoritatea imperială a moştenitorului sfântului Imperiu Roman. O interesantă particularitate a personalităţii acestui sfânt este atitudinea sa conciliantă faţă de patriarhul de Constantinopol Foţie, căruia i-a comunicat propria alegere.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie