Sâmbăta, 27 iulie 2024
Sfântul Celestin I
papă
Cei zece ani de pontificat ai sfântului Celestin I (10 septembrie 422 - 27 iulie 432) înseamnă o perioadă, deși scurtă, de mari realizări. Succesorul lui Bonifaciu I era un om de mare energie și, în același timp, de o mișcătoare generozitate. În timp ce se îngrijea de reconstruirea Romei, încă îndurerată datorită îngrozitorului jaf suferit în anul 410 din partea barbarului Alaric, nu pierdea din vedere interesele spirituale ale întregii creștinătăți. Apăra dreptul papei de a primi apeluri din partea oricărui credincios, laic sau cleric, și era plin de grijă în a răspunde. Papei i se cerea mai ales să fixeze norme după care orice credincios trebuia să-și conformeze propria comportare.
Din aceste răspunsuri, cunoscute sub numele de decretale, s-a format primul embrion al dreptului canonic. A scris scrisori episcopilor din Illiria, Gallia Narbonensă și Vieneză, din Puglia și din Calabria, pentru a corija abuzurile, a înlătura dubiile doctrinare, a combate ereziile sau pur și simplu pentru a interzice episcopilor să poarte curea și pelerină proprii călugărilor. A ținut o corespondență cordială cu prietenul episcop de Hippona, sfântul Augustin, a cărui doctrină, la un an după moarte (28 august 430), a apărat-o cu căldură, în disputa antipelagiană, prin cuvinte care i-au consacrat în mod definitiv autoritatea și sfințenia.
În această scrisoare, adresată episcopilor din Gallia, papa afirma că Augustin fusese întotdeauna în comuniune cu Biserica Romei și îl plasa printre cei mai autoritari învățători ai doctrinei. În ea se observa nu numai solidaritatea afectuoasă față de un prieten, ci și viziunea clară, pe care sfântul pontif o avea despre problemele întregii comunități ecleziale, în care el îndeplinea cu evanghelică evidență partea bunului păstor, interesându-se de soarta fiecăruia; acest lucru l-a făcut și cu privire la ereticul Nestoriu, patriarhul Constantinopolului, pe care Conciliul din Efes, convocat de papă în anul 431, abia îl destituise și condamnase. La 15 martie 432 papa Celestin adresa părinților conciliari, împăratului, noului patriarh, clerului și poporului o scrisoare în care își exprima marea bucurie pentru triumful adevărului și-i invita pe toți la mărinimie față de cel învins.
Acesta este ultimul document al activului pontif. A murit la 27 iulie al aceluiași an și a fost înmormântat în cimitirul Priscilei, într-o capelă împodobită cu fresce despre episoadele recentului conciliu din Efes, care proclamase în mod solemn maternitatea divină a Mariei. În anul 817 rămășițele pământești ale sfântului pontif au fost așezate în bazilica sfânta Prassede și o parte din ele se pare că au fost transferate în catedrala din Mantova.
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)