Vineri, 26 iulie 2024 

Sfinţii Ioachim şi Ana

părinţii Preasfintei Fecioare Maria (comemorare)

În Sfânta Scriptură se povesteşte că mama profetului Samuel, Ana, în chinuitoarea sterilitate care o privase de privilegiul maternităţii, s-a adresat printr-o rugăciune fervoroasă Domnului şi a făgăduit că îl va consacra în slujba divină pe cel care se va naşte. Obţinând harul, după ce l-a înţărcat pe Samuel, l-a dus la Silo, unde era păstrată arca alianţei şi l-a încredinţat preotului Eli, după ce îl oferise Domnului. După acest model Protoevanghelia lui Iacob, apocrif din secolul al II-lea, alcătuieşte istoria lui Ioachim şi a Anei, părinţii Fecioarei Maria. Evlavioasa soţie a lui Ioachim, după îndelungată sterilitate, a obţinut de la Domnul naşterea Mariei, pe care la trei ani a dus-o la templu, lăsând-o în slujba divină ca împlinire a votului făcut.

Fundamentul istoric, deşi probabil în discordanta literatură apocrifă, este oricum în mod fals îmbrăcat în elemente secundare, copiate după întâmplările mamei lui Samuel. Lipsind în evanghelii orice indiciu privitor la părinţii Fecioarei, nu rămân decât scrierile apocrife, în care nu este imposibil să găsim, printre predominantele elemente fantastice, unele date autentice, preluate din vechi tradiţii orale. Cultul faţă de sfinţii părinţi ai Preasfintei Fecioare este foarte vechi, mai ales la greci. În orient sfânta Ana era deja venerată în secolul al VI-lea, iar această devoţiune s-a extins în mod lent în tot Occidentul începând din secolul al X-lea până a ajuns la maxima sa înflorire în secolul al XV-lea. În anul 1584 este introdusă sărbătoarea sfintei Ana, în timp ce sfântul Ioachim era lăsat în mod discret deoparte, poate datorită aceleiaşi discordanţe a numelui său care apare în scrierile apocrife, posterioare Protoevangheliei lui Iacob.

În afară de numele de Ioachim, tatălui Fecioarei îi este dat numele de Cleofa, de Sadoc şi de Eli. Cei doi sfinţi erau sărbătoriţi separat: sfânta Ana la 25 iulie de către greci şi în ziua următoare de către latini. În anul 1584 şi sfântul Ioachim a găsit loc în calendarul liturgic, mai întâi la 20 martie, pentru a trece în duminica din octava Adormirii Maicii Domnului în anul 1738, apoi la 16 august în 1913, şi a se uni cu sfânta sa soţie, prin noul calendar liturgic, la 26 iulie. "După roade veţi cunoaşte planta", spune Isus în evanghelie. Noi cunoaştem floarea şi rodul preplăcut provenit din planta bătrână: Fecioara, Neprihănită încă din momentul conceperii, aceea care printr-un privilegiu divin a fost scutită de păcatul original pentru a fi mai apoi tabernacolul viu al lui Dumnezeu făcut om. Din sfinţenia rodului, din Maria, deducem sfinţenia părinţilor ei, Ana şi Ioachim.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie