Duminică, 21 iulie 2024 

Sfântul Laurenţiu din Brindisi

preot şi învăţător al Bisericii (comemorare facultativă)

De obicei aşa zişii "copii minune" strălucesc ca nişte meteoriţi luminoşi pentru câteva clipe, iar creşterea de-a lungul anilor îi redimensionează, ducându-i spre albia unde curge masa muritorilor de rând. Puţine sunt excepţiile, printre care sfântul pe care îl comemorăm astăzi. Numele său civil era Giulio Cesare Russo, născut la Brindisi în anul 1559. Prin acel nume ambiţios părinţii săi prevesteau poate să crească în familie un concurent al marelui conducător roman. Acel mic Giulio Cesare ar fi corespuns mai târziu acestui plan, şi îl găsim în prima linie pentru a opri înaintarea armatei turceşti, care invadase deja Ungaria şi mărşăluia spre inima Europei creştine. Dar nu ţinea spada, ci o mare cruce de lemn, în calitate de capelan sau, cum se spunea atunci, "eleemosynarius" al conducătorului armatei creştine, Filip Emanuel de Lorena.

În acest timp deja la şase ani îi umplea de orgoliu pe părinţi prin extraordinara uşurinţă de a reda din memorie pagini întregi din cărţi, pe care apoi le declama în public, chiar de la pupitrul catedralei. Coastele peninsulei erau adesea străbătute de incursiuni ale sarazinilor, mai ales în Apulia, datorită apropierii de Albania, posesiunea lor. Familia Russo, asemenea atâtor altora, trăia sub teroarea surprizelor neplăcute; de aceea mama lui Iuliu Cezar, abia rămasă văduvă, s-a gândit să facă repede valizele şi să se refugieze la Veneţia, pentru a-l încredinţa pe fiul de 14 ani în grija unui unchi. După doi ani tânărul intra în conventul minorilor conventuali, pentru a trece puţin după aceea la capucinii din Verona, la care depunea voturile religioase cu numele de fratele Laurenţiu din Brindisi, completându-şi formarea sa la universitatea din Padova.

Vasta sa erudiţie, unită cu extraordinara cunoaştere a limbilor, printre care greaca şi ebraica, l-au făcut să aibă multe însărcinări în cadrul ordinului şi din partea papei. A fost provincial de Toscana, de Veneţia, de Genova, de Elveţia, comisar în Tirol şi în Bavaria. A fost mai ales un mare animator al celor care luptau contra ameninţării turcilor şi un aplaudat predicator, în toată Europa, al dreptei credinţe catolice împotriva reformei protestante. În slujba papei Paul al V-lea a fost ambasador de pace pe lângă principi şi regi aflaţi în duşmănie. Moartea l-a surprins în timpul celei de-a doua călătorii în peninsula iberică. A murit la Lisabona, la 22 iulie 1619 şi a fost înmormântat la Villafranca del Bierzo. Inclus în catalogul sfinţilor în anul 1881, a primit titlul de învăţător al Bisericii (doctor apostolicus) în anul 1959 din partea papei Ioan al XXIII-lea.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie