Sâmbăta, 8 iunie 2024
Sfântul Medard
episcop
Sfântul Medard avea despre proprietatea personală și despre furt idei cu totul diferite de cele ale lui Dracon, severul legislator al Atenei, care vorbește astfel în Judecata universală a lui Papini: "Proprietatea forma un tot împreună cu omul; și parcă însăși posibilitatea sa de a trăi, parcă sângele său... Așadar, și hoțul merita, pentru asemănarea sa cu ucigașul, moartea: am amenințat cu pedeapsa capitală pe toți cei care fură, indiferent de valoarea și cantitatea lucrurilor furate". Însă erau idei mai asemănătoare cu cele ale bunului Mons. Myriel din Mizerabilii de Victor Hugo, care poate s-a inspirat tocmai de la sfântul Medard, sfânt foarte popular în Franța.
El s-a născut dintr-o familie francă și a studiat la Augusta Veromanduorum (actualul Saint-Quentin), împreună cu sfântul Eleuteriu (vezi 20 februarie). Devenind preot s-a dedicat cu totul misiunii sale și mărturiei iubirii. În acest context sfântul Medard a făcut gesturile de detașare, la care ne refeream. Într-o noapte, un hoț a pătruns în vie: a avut ghinion, pentru că nu mai reușea să găsească drumul de ieșire: bunul Medard s-a grăbit să i-l arate, fără a-l sechestra, ba chiar mărind prada însemnată.
Un alt hoț plănuise să-i ia sfântului o vacă de lapte: însă aceasta purta la gât un clopot: hoțul a încercat să-l oprească, l-a umplut cu paie și cârpe, dar el continua să sune, până când încă o dată Medard a făcut să înceteze semnalul de alarmă, permițându-i hoțului, devenit proprietar legitim, să-și ia animalul. Altă dată încă albinele au început să-l atace pe cel care le fura mierea, dar el le-a invitat, în mod miraculos, să rămână calme și să aștepte cu răbdare. Sfântul Medard nu a avut de a face numai cu hoții, sau cel puțin cu hoții în acțiune. Într-o zi, ajuns episcop de Saint Qentin, a văzut-o apărându-i înainte, cu sufletul la gură, regina Radegonda, fugită de la soțul său Clotar, care își ucisese fratele, și i-a permis să intre în mănăstire.
Clotar și-a recunoscut vinovăția și fiindcă sfântul Medard a murit la scurt timp după aceea, în anul 560, a dispus transportarea cadavrului în capitala sa, Soisson, unde i-a ridicat o bazilică și o mănăstire, care a devenit celebră, pentru acolo a fost închis Ludovic cel Pios, al treilea fiu al lui Carol cel Mare, împărat al Occidentului din anul 814 până în anul 840. Un dicton popular de origine țărănească asigură că, dacă plouă în ziua de sfântul Medard, 8 iunie, timpul va rămâne ploios cel puțin patruzeci de zile, afară doar dacă sfântul Barnaba (11 iunie) "îi rupe nasul".
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)