Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 SFÂNTUL ZILEI 

Miercuri, 5 iunie 2024 

Sfântul Bonifaciu

episcop și martir (comemorare)

Fără opera misionară a sfântului Bonifaciu nu ar fi fost posibilă organizarea politică și socială europeană a lui Carol cel Mare. Bonifaciu sau Winfrid pare să fi aparținut unei nobile familii engleze din Devonshire, unde s-a născut în anul 673 (sau 680). A urmat regula monastică în abația din Exeter și din Nurslig, înainte de a începe evanghelizarea popoarelor germanice de dincolo de Rin. Prima sa încercare de a ajunge în Frisia a eșuat datorită ostilității dintre ducele german Radbod și Carol Martel. Winfrid a făcut atunci pelerinajul la Roma pentru a se ruga la mormintele martirilor și a obține binecuvântarea papei. Sfântul Grigore al II-lea a susținut elanul misionar al lui și Winfrid a plecat către Germania. A făcut popas în Turingia, apoi a ajuns în Frisia, abia supusă de către franci, și, acolo, a făcut primele convertiri.

În trei ani, a parcurs o mare parte din teritoriul germanic. Chiar și saxonii au răspuns cu entuziasm la predica sa. Fiind chemat la Roma, a primit de la papa consacrarea episcopală și noul nume de Bonifaciu. În timpul călătoriei de întoarcere în Germania într-o pădure din Hessen a pus să se taie un stejar uriaș, căruia populațiile păgâne îi atribuiau puteri magice, pentru că era socotit sediul zeului. Acel gest a fost socotit o adevărată sfidare a divinității și păgânii au alergat pentru a asista la răzbunarea zeului ofensat. Bonifaciu a profitat de aceasta pentru a le aduce mesajul evanghelic. La picioarele stejarului doborât a ridicat prima biserică dedicată sfântului Petru.

Înainte de a organiza Biserica pe malul drept al Rinului, s-a gândit la fondarea, între regiunile Hessen și Turingia, a unei abații, care să devină centrul propulsor al spiritualității și culturii religioase din Germania. S-a născut astfel celebra abație de la Fulda, comparabilă prin activitate și prestigiu cu benedictina Montecassino. Ca sediu arhiepiscopal a ales orașul Maiența, dar și-a exprimat dorința de a fi înmormântat la Fulda.

Deja bătrân, și totuși neobosit, a plecat spre Frigia, însoțit de 50 de călugări. La 5 iunie 754 dăduse întâlnire, la Dokkum, unui grup de catehumeni. Era ziua de Rusalii; la începutul celebrării sfintei Liturghii misionarii au fost atacați de către un grup de frisoni înarmați cu spade. "Nu vă temeți - le-a zis Bonifaciu însoțitorilor - toate armele din această lume nu pot ucide sufletul nostru". Când spada unui necredincios s-a îndreptat spre capul său, a căutat să se apere, protejându-se cu Evangheliarul, însă lovitura de sabie a străpuns cartea și a tăiat capul martirului.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

* * *

Sfântul Bonifaciu

În finalul Mesajului pentru Cea de-a XX-a Zi Mondială a Tineretului, papa Ioan Paul al II-lea reamintește tuturor că sunt chemați la sfințenie. Vorbind despre sfinți, care "pot reînnoi omenirea", papa i-a propus pe câțiva dintre ei ca modele de trăire a eroismului evanghelic: sfântul Bonifaciu, apostolul Germaniei, sfânta Ursula, sfântul Albert cel Mare, sfânta Tereza Benedicta a Crucii (Edith Stein) și fericitul Adolph Kolping. În acest număr al revistei ne vom îndrepta atenția spre sfântul Bonifaciu (680-754), apostolul Germaniei, episcop martir, comemorat la 5 iunie.

Englez de origine, sfântul Bonifaciu s-a născut în anul 680 în regatul Wessex. La vârsta de șapte ani a fost admis în mănăstirea din Exeter (Anglia). Aici și-a însușit o cultură solidă, a devenit profesor și chiar a compus o gramatică a limbii latine. Asemenea sfântului apostol Paul, deseori i se părea că este chemat de mulțimile care trăiau dincolo de mare, în Europa, pentru a le vesti evanghelia lui Cristos. Răspunzând acestei chemări, a trecut Marea Mânecii și s-a oprit în Frisia, regiune aflată în nordul Olandei de astăzi. Aici a început munca de evanghelizare, însă roadele au fost puține din cauza certurilor dintre franci și ducii germani. În acest context, Bonifaciu a plecat în pelerinaj la Roma pentru a se ruga la mormintele martirilor și pentru a cere binecuvântarea papei. Încurajat de papa Grigore al II-lea, tânărul misionar a primit împuternicirile necesare pentru a-și desfășura activitatea și a plecat spre Germania. După ce s-a oprit o vreme în Turingia, a ajuns din nou în Frisia. Truda și curajul neobositului apostol au fost răsplătite cu numeroase convertiri. Timp de trei ani a colindat o mare parte din Germania. Până și saxonii, considerați foarte îndărătnici, au răspuns cu entuziasm chemării sale. La invitația papei Grigore al II-lea, Bonifaciu a plecat la Roma, unde a primit consacrarea episcopală. Tradiția ne spune că, la întoarcerea în Germania, într-o pădure din ținutul Hessen, episcopul Bonifaciu a doborât la pământ un stejar gigantic, căruia populația păgână îi atribuia puteri magice, deoarece considera că în acesta locuiește un zeu. Gestul misionarului a fost considerat o adevărată sfidare la adresa divinității, iar păgânii s-au adunat din toate părțile să vadă răzbunarea zeului ofensat. Bonifaciu s-a folosit de această ocazie pentru a le vesti acestora mesajul evangheliei. În locul stejarului doborât a ridicat prima biserică pe care a dedicat-o sfântului apostol Petru.

Înainte de a trece la organizarea Bisericii de pe malul drept al Rinului, Bonifaciu s-a gândit să întemeieze o mănăstire la hotarele dintre Hessen și Turingia, care să devină centrul propulsor al spiritualității și culturii religioase în Germania. Astfel a luat ființă celebra abație de la Fulda, asemănătoare prin activitatea și prestigiul ei cu mănăstirea benedictină de la Monte Cassino.

Deși înaintat în vârstă, împreună cu alți 50 de călugări, Bonifaciu a plecat din nou spre Frisia, unde a stabilit o întâlnire cu catehumenii din împrejurimi, în apropiere de localitatea Dokkum. Era sărbătoarea Rusaliilor din anul 754; în timpul celebrării Liturghiei, Bonifaciu a fost ucis în urma unui atac din partea unui grup de frizoni, fiind străpuns de o sabie ce a tăiat în două și cartea sfintelor Evanghelii cu care a încercat să se apere.

Asemenea apostolului Paul, sfântul Bonifaciu a fost un vestitor neobosit al evangheliei, întărind prin sângele său credința în ținuturile Germaniei. Exemplul vieții sale ne întărește și pe noi în convingerea că nimic nu ne poate împiedica în trăirea eroismului evanghelic.

Emanuel Imbrea

("Lumina creștinului", 7/2005)

 


Alegeți altă zi:



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul Misionar Diecezan

Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat