|
Luni, 3 iunie 2024
Sfinții Carol Lwanga și însoțitorii martiri (comemorare) În acea dimineață, în care regele Mwanga a adunat curtea, vibra în aer o chinuitoare așteptare. În sală, se remarca neobișnuita prezență a unor frenetici, în timp ce grupul de paji regali, splendide exemplare ale frumuseții negre, se strângea în jurul tronului. Acestora Mwanga le-a dat o ciudată poruncă: "Toți cei dintre voi care nu au intenția de a se ruga pot să rămână aici alături de tron; însă cei care vor să se roage, să se adune în fața acelui perete". Șeful pajilor, Carol Lwanga, a fost primul care s-a mișcat de la locul său, și după el alți 15. "Dar voi vă rugați cu adevărat?", s-a interesat regele. "Da, domnul meu, noi ne rugăm cu adevărat", a răspuns în numele tuturor Carol, care petrecuse în rugăciune împreună cu tovarășii săi noaptea care tocmai trecuse. "Și v-ați decis să continuați a vă ruga?", a continuat regele. "Da, domnul meu, întotdeauna, până la moarte". "Atunci ucideți-i", a decis brusc regele, adresându-se călăilor. "A te ruga", într-adevăr, devenise sinonim cu "a fi creștini", în regatul lui Mwanga, regele de Buganda, o regiune care, actualmente, face parte din Uganda. Și în regatul lui Mwanga a te ruga, sau a fi creștin, era absolut interzis. De fapt, începuturile fuseseră bune. Regele Mutesa îi primise mai întâi bine în anul 1879 pe părinții albi ai lui Lavigerie, care însă au trebuit să se retragă datorită manevrelor unor capi. Rechemați de Mwanga în anul 1885, au găsit acolo creștini angajați, care îndeplineau sarcini de responsabilitate. Însă alianța lui "katikiro", un fel de cancelar, a cărui conspirație, contra regelui - împreună cu oameni de vază și vrăjitori - au dezvăluit-o creștinii, le va fi fatală acestora din urmă. Iosif Mukasa Balikuddembe, consilier al regelui, a fost decapitat la 15 noiembrie 1885; în mai 1886, au fost uciși Dionisie Sbuggwawo, Pontian Ngondwe, Andrei Kaggwa, Atanasie Bazzekuketta, Gonzaga Gonga, Mattia Kalemba, Noe Mwaggali. Apoi, a fost rândul pajilor despre care vorbeam, dintre care trei au fost cruțați, conform obiceiului, după ce au fost trași la sorți. A rămas să facă parte dintre cei 13 "martiri" Mbaga Tuzinda, fiul șefului călăilor, care a încercat zadarnic de repetate ori să-l "salveze", în timp ce el nici nu voia să audă de despărțirea de prietenii săi, printre care era și un băiat de 13 ani, Kizito. Cei 22 de martiri ugandezi au fost beatificați de Benedict al XV-lea și canonizați de Paul al VI-lea la 18 octombrie 1964, în prezența Părinților Conciliului Vatican II. Același Paul al VI-lea a consacrat, în anul 1969, altarul grandiosului sanctuar ridicat la Namugongo, unde cei treisprezece paji conduși de Carol Lwanga au voit "să se roage până la moarte". (Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini * * * Ioan al XXIII-lea s-a născut la 25 noiembrie 1881 la Sotto il Monte, în provincia Bergamo. Manifestând încă din copilărie o înclinație serioasă spre viața ecleziastică, după ce a terminat școala elementară, la 7 noiembrie 1892 a intrat în seminarul diecezan din Bergamo. După un început greu din cauza pregătirii insuficiente, el nu a întârziat să se distingă atât prin studiu cât și prin formarea spirituală. La 13 iulie 1904 obține doctoratul în teologie. La 10 august 1904 a fost hirotonit preot. Ziua următoare a celebrat prima Liturghie în bazilica "Sfântul Petru", în timpul căreia și-a reafirmat dăruirea sa totală lui Cristos și fidelitatea sa față de Biserică. Din 1905, timp de zece ani, a fost secretarul episcopului de Bergamo. Declanșarea războiului în 1915 a însemnat pentru el implicarea în asistența spirituală a răniților din spitalele militare din Bergamo, ajungând la acte de adevărat eroism. O dată cu numirea sa ca vizitator apostolic în Bulgaria, a început perioada diplomatică în slujba Sfântului Scaun, care s-a prelungit până în 1952. Creat cardinal, la 5 martie 1953 este transferat la Veneția. La 28 octombrie 1958 a fost ales papă. Încă de la început Ioan al XXIII-lea a arătat un stil care reflecta personalitatea sa umană și preoțească maturizată printr-o serie semnificativă de experiențe. Cea mai mare contribuție este reprezentată de Conciliul Vatican II, care a fost anunțat la 25 aprilie 1959. În primăvara anului 1963 i-a fost decernat premiul "Balzan" pentru pace, ca o mărturie a angajării sale în favoarea păcii prin publicarea enciclicelor Mater et magistra (1961) și Pacem in terris (1963) și a intervenției sale decisive cu ocazia crizei din Cuba din toamna anului 1962. A murit în seara de 3 iunie 1963. * * * Din "Decalogul zilnic" - Doar pentru azi voi încerca să trăiesc ziua, fără a vrea să rezolv problema vieții mele dintr-o dată. - Doar pentru azi voi avea un maxim respect pentru aspectul meu, mă voi îmbrăca cu seriozitate, nu voi ridica tonul, voi fi politicos în comportament, nu voi critica pe nimeni, nu voi avea pretenția să corectez sau să fac mai bun pe nimeni, în afara mea. - Doar pentru azi voi fi fericit, având certitudinea că sunt creat să fiu fericit nu numai în altă lume, ci și în aceasta. - Doar pentru azi îmi voi face un program, poate nu-l voi respecta punct cu punct, dar îl voi face, ferindu-mă de două pericole: graba și nesiguranța. - Doar pentru azi voi crede cu tărie, în ciuda aparențelor contrare, că divina Providență se ocupă de mine ca de nimeni altul. - Doar pentru azi nu voi avea temeri, în mod particular nu-mi va fi teamă să mă bucur de tot ce e frumos și să cred în bunătate. - Pot face bine pentru 12 ore, ceea ce m-ar înspăimânta dacă m-aș gândi că ar trebui să fac pentru toată viața. Papa Ioan al XXIII-lea ("Lumina creștinului", 10/2000)
|
|
Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS) tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro design și conținut copyright 2001-2024 * * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat |