Miercuri, 26 iunie 2024
Sfinții Ioan și Paul
martiri
Cercetătorii nu sunt de aceeași părere cu privire la personalitatea istorică a martirilor romani Ioan și Paul și la caracterul verosimil al Patimii lor. Rămâne totuși, dincolo de orice dubiu, o biserică foarte veche, bazilica Celimontana, dedicată lor, care se arată printre arcuri medievale și contraforturi pe via Forurilor imperiale. Și sub splendida bazilică resturile unei case romane, cu diferite spații decorate cu fresce prețioase. Micul gol al așa numitei confessio, sub care a fost găsită o groapă pentru înmormântarea a două trupuri (bisoma), aduce scene de martiriu. Așadar, o casă construită în epoca romană (unele fresce ilustrează teme evident păgâne), dar locuită și transformată de creștini. Cum se explică prezența unui mormânt în centrul Romei, dacă execuțiile capitale și înhumările se făceau cu rigurozitate în afara perimetrului împrejmuit de ziduri? O explicație pare să fie, și este cea oferită de relatarea Patimii care debarasată de toate elementele legendare și de diferitele interpolări sau adaptări, conține, după cele mai recente studii, date istorice autentice.
Patima povestește așadar întâmplările din viața sfinților Ioan și Paul, frați de sânge și de credință, decapitați pe ascuns în casa lor de pe Celio și înmormântați acolo, în noaptea de 26 iunie 362, în timpul persecuției reîncepute împotriva creștinilor de către Iulian Apostatul. Ioan și Paul erau doi frați, bogați și generoși față de săraci. Iulian, care plănuise să pună mâna pe bunurile încredințate lor de către Constantina, fiica lui Constantin, i-a invitat pe cei doi frați la curte. Dar amândoi și-au exprimat un refuz categoric pe motivul impietății sale. Comandantul gărzilor imperiale, Terentianus, s-a dus atunci în casa lor de pe Celio cu ordinul ca ei să ofere în timp de zece zile tămâie statuii lui Jupiter.
După trecerea celei de-a zecea zi de amânare, Terentianus, după ultima încercare zadarnică de a-i atrage la idolatrie, după cum povestește Leggenda aurea, "a poruncit să fie decapitați pe ascuns și îngropați în casa lor, și a dat zvonul că au fost trimiși cu domiciliul forțat". Succesorul lui Iulian, împăratul Gioviano, l-a însărcinat apoi pe senatorul Bizante să caute trupurile fraților Ioan și Paul și să construiască o biserică pe mormântul lor. Totuși se pare că persecuția lui Iulian Apostatul i-a lovit numai pe creștinii din orient, unde Iulian Apostatul își avea reședința, și nu pe creștinii din Roma; câțiva specialiști în materie consideră totuși că trebuie să se anticipe martiriul celor doi frați cu peste jumătate de secol și să se plaseze în timpul persecuției lui Dioclețian.
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)