Duminică, 2 iunie 2024
Sfinții Marcelin și Petru
martiri (comemorare facultativă)
De nenumărate ori, în istorie s-a confirmat dictonului: "Omul propune și Dumnezeu dispune", voind să spună că adesea Dumnezeu "dispune" contrariul a ceea ce omul a "propus". E ceea ce s-a întâmplat în cazul sfinților Marcelin și Petru. Parcă presimțind misiunea sa de transmițător al memoriei nenumăraților martiri, sfântul Damasus, după cum relatează el însuși, a adunat, copil fiind încă, relatarea torturării sfinților Martiri Marcelin și Petru. "Percussor" a relatat că stabilise decapitarea celor doi, chiar în mijlocul unei păduri, tocmai pentru ca să se piardă orice amintire: cei doi au trebuit chiar să curățe cu propriile mâini, de rugi de mure și mărăcini, suprafața care avea să fie udată de sângele lor.
Ultimele trei versuri, din cele nouă din care era format cântul al XXIII-lea al papei Damasus, informează că "preasfintele membre" ale martirilor au rămas ascunse câtva timp într-o "candidă grotă", până când, mișcată de devotament, Lucilla, o matroană pioasă, le-a dat un loc mai demn. Martiriul avusese loc la mila a treia a vechii via Labicana, actuala Casilina, unde este așezată actualmente Torpignattara. Constantin a ridicat acolo o bazilică, aproape de care a fost păstrat, într-un mausoleu purpuriu, trupul neînsuflețit al mamei sale, sfânta Elena, înainte ca împăratul să dispună transportarea resturilor respective la Constantinopol. Nici nu a fost de ajuns, pentru că, fiindu-le profanat mormântul de către goți, papa Virgiliu l-a restaurat și a introdus numele sfinților Marcelin și Petru în însuși Canonul roman al sfintei Liturghii, asigurându-le astfel amintirea și devoțiunea din partea credincioșilor.
Acolo unde moderna cale Labicana intersectează calea Merulana (calea ce duce de la "San Giovanni in Laterano" la "Santa Maria Maggiore") se află din anul 1751 la bazilica "Sfinții Marcelin și Petru", construită pe o temelie care pare să dateze din a doua jumătate a secolului al IV-lea și în care se găsea poate locuința unuia dintre cei doi sfinți titulari. Activitatea pământească a preotului Marcelin și a exorcistului Petru a fost ulterior îmbogățită cu elemente mai mult sau mai puțin legendare ale unei Patimi din secolul al VI-lea.
Ea povestește că Petru și Marcelin au fost închiși într-o închisoare sub supravegherea unui oarecare Artemius, a cărui fiică Paulina era posedată de diavol. Petru, exorcistul, l-a asigurat pe Artemius că, dacă el și soția sa se vor Candida se vor converti, Paulina va fi imediat vindecată. După o oarecare perplexitate, mica familie s-a convertit și, nu peste mult timp, a fost chemată pentru a-l mărturisi pe Cristos prin martiriu: la mila a XII-a de pe via Aurelia Artemius a fost decapitat, iar Candida și Paulina au fost sufocate sub un morman de pietre.
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)