Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 SFÂNTUL ZILEI 

Joi, 13 iunie 2024 

Sfântul Anton de Padova

Sfântul Francisc de Assisi, care l-a întâlnit pe tânărul frate Anton cu ocazia adunării generale deschisă la Rusaliile din anul 1221, îl numea în mod confidențial "episcopul meu". Anton, al cărui nume la starea civilă este Fernando de Bulloes y Taveira de Azevedo, s-a născut la Lisabona în jurul anului 1195. A intrat la vârsta de 15 ani în colegiul canonicilor regulari ai sfântului Augustin și, în numai nouă luni, a aprofundat în așa măsură studiul Sfintei Scripturi, încât a fost numit mai târziu de către papa Grigore al IX-lea "arca Testamentului". Culturii teologice i-a adăugat-o pe cea filozofică și științifică, foarte vie datorită influenței filozofiei arabe.

Despre această vastă formație culturală a sa a dat dovadă în ultimii ani ai vieții, predicând în Italia de nord și în Franța. Aici, a primit titlul de "apărător al provinciei Limousin" pentru doctrina abundentă în lupta contra ereziei. Pius al XII-lea, în anul 1946, l-a declarat învățător al Bisericii cu apelativul de doctor evangelicus. Tocmai atunci, cinci franciscani obținuseră victoria martiriului în Maroc, unde ajunseseră pentru evanghelizarea păgânilor. Fernando le-a văzut trupurile neînsuflețite, transportate în Portugalia în anul 1220, și s-a decis să meargă pe urmele lor, intrând la frații cerșetori de la Coimbra, cu numele de Antonio Olivares.

În timpul călătoriei din Maroc, unde a putut să stea doar câteva zile din cauza hidropiziei sale, o furtună a împins ambarcațiunea spre coastele siciliene. A rămas câteva luni la Messina, în conventul franciscan, al cărui stareț l-a luat cu sine la Assisi pentru Adunarea generală. Astfel, Anton l-a cunoscut în persoană pe "rapsodul lui Dumnezeu", Francisc. A fost repartizat în provincia franciscană a Romagnei și a dus viață de pustnic într-un convent de lângă Forli. Destinat îndatoririlor umile de bucătar, fratele Anton a trăit în umbră până când superiorii săi, dându-și seama de extraordinarele sale calități de predicator, l-au scos din pustiu și l-au trimis prin Italia de nord și în Franța pentru a predica în zonele în care era mai răspândită erezia albigenzilor.

Anton a avut, în sfârșit, locuință fixă în conventul de la Arcella, la un kilometru de zidurile Padovei. De aici, mergea oriunde era invitat să predice. În anul 1231, anul în care predica sa a atins culmea intensității și a fost caracterizată de conținuturi sociale, Anton a fost lovit de boală și, din conventul de Camposampiero, a fost dus la Padova pe un car de fân. A murit la Arcella, la 13 iunie 1231. "Sfântul" - așa cum era deja cunoscut de toți, după cum a fost numit la Padova - a fost canonizat la Rusalii în anul 1232, la doar un an după moarte, ca urmare a marii sale popularități.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

* * *

Sfântul lumii întregi

Anton de Padova este sfântul universal, un strălucit model de sfințenie: virtuțile sale eroice au fost acelea ce l-au făcut atât de plăcut lui Dumnezeu.

S-a născut la 15 august 1195, la Lisabona, capitala Portugaliei, din familia de Bouillon. Tatăl său se numea Martin de Bouillon, om de vază la curte și un bun creștin, iar mama, Maria Taveira, nobilă prin sânge, dar și prin virtute. La Botez a primit numele de Ferdinand. Mai apoi, când a intrat în Ordinul Franciscan, și l-a schimbat în acela de Anton.

Când a împlinit vârsta de 15 ani, s-a dăruit cu totul în slujba lui Dumnezeu și s-a călugărit în Mănăstirea Canonicilor Regulari ai sfântului Augustin, trecând, apoi, în Mănăstirea din Coimbra. Acolo s-a dedicat studiului științelor umane și teologice. Au fost ani importanți pentru formarea sa umană și intelectuală, după care, în anul 1219, a fost hirotonit preot.

După un an, Anton s-a despărțit de frații augustinieni și a intrat în Ordinul Franciscan, unde a fost un exemplu pentru toți. Mai mult, a cerut să meargă misionar în Africa. Dorința i s-a împlinit, dar pronia dumnezeiască îl voia în altă muncă apostolică și, după grele încercări pe mare, a ajuns în Sicilia (Italia).

În anul 1221, cu ocazia marii adunări ținute de sfântul Francisc la Assisi (Adunarea rogojinilor), Anton a avut ocazia de a-l cunoaște și a vorbi întâia oară cu sărăcuțul din Assisi. După această adunare, a fost trimis la Mănăstirea Monte Paolo, lângă Bologna. Anton a fost ales, de însuși sfântul Francisc, ca să-i învețe teologia pe ceilalți călugări din Mănăstirea din Bologna, unde a demonstrat că este vrednic de titlul de doctor în teologie, ce avea să-l primească ulterior.

După câtva timp a mers în Franța, unde a fost ales superior al mănăstirilor din partea sudică. În 1226, anul morții sfântului Francisc, s-a întors în Italia, prin Sicilia, ca să ia parte la adunarea de la Assisi. Ajuns la Roma, a fost primit cu dragoste părintească de fostul protector al ordinului, papa Grigore al IX-lea, care, auzindu-l predicând, l-a numit "Scrinul legii". Un an mai târziu, în adunarea de la Assisi, a fost numit superior în Emilia, provincie care cuprindea toată Italia de Nord. În perioada cât a activat ca superior în Emilia a scris 52 de cuvântări (predici), ce au un profund caracter spiritual.

În anul 1230, se întoarce la Padova, unde predica într-o limbă și era înțeles de toate națiile, iar cuvântările lui, deși erau rostite cu glas obișnuit, se auzeau până departe. Acolo, s-a îmbolnăvit de hidropizie, iar în ziua de 13 iunie 1231, la vârsta de 36 de ani, a trecut la Domnul. Chiliuța în care a murit s-a păstrat până astăzi și este încorporată în biserica ce se numește "Arcella", din apropierea orașului Padova.

După un an de la moartea lui Anton, papa Grigore al IX-lea, aflându-se în orașul Spoleto, l-a pus în sinaxarul sfinților, dând creștinilor un nou mijlocitor puternic pe lângă Dumnezeu și un exemplu strălucit de urmat. În anul 1263, când s-a terminat construirea bazilicii din Padova, i s-au transportat moaștele acolo și au fost înhumate sub altarul din capela închinată lui.

(după www.sfantondepadova.cnet.ro)

*

"O curiosule, care te trudești și îți lărgești activitatea ta în atâtea direcții, mergi, nu la furnică, ci la albine și învață de la ele înțelepciunea. De la exemplul albinei, învață să nu dai ascultare diferitelor flori de cuvinte, diferitelor cărți nefolositoare... Nu lăsa o floare pentru a trece la o alta, așa cum fac mofturoșii, care mereu răsfoiesc cărți, critică predicile, cântăresc cuvintele, dar nu ajung la știința adevărată". (Sf. Anton de Padova)

("Lumina creștinului", 6/2004)

 


Alegeți altă zi:



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul Misionar Diecezan

Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat