Marți, 9 aprilie 2024
Sfânta Maria a lui Cleofa
În timpul faptelor mărețe ale răscumpărării, al dramaticului epilog de pe Calvar, un cor tăcut și îndurerat de "femei evlavioase" așteaptă la mică distanță, ca totul să se împlinească: "Stăteau lângă crucea lui Isus mama sa, sora mamei sale, Maria a lui Cleofa și Maria Magdalena", spune sfântul evanghelist Ioan. Era grupul acelora "care îl urmau de când era în Galileea pentru a-l sluji, și multe altele, care veniseră de la Ierusalim împreună cu el". Printre spectatoare, se află așadar și sfânta de astăzi, a cărei continuă și vigilentă prezență alături de Mântuitorul i-a meritat un loc deosebit în devoțiunea creștinilor, mai mult încă decât înrudirea sa cu sfânta Fecioară și cu sfântul Iosif.
Maria a lui Cleofa (numită astfel după numele soțului Clopa sau Cleofa) este considerată mama "fraților Domnului", termen semitic pentru a-i indica și pe verii, Iacob cel Mic, apostol și episcop de Ierusalim, și Iosif. Istoricul palestinian Egesipp spune că Cleofa era fratele sfântului Iosif și tatăl lui Iuda, Tadeu și Simon, acesta din urmă fiind ales să-i urmeze lui Iacob cel Mic în scaunul episcopal din Ierusalim.
Identificarea lui Alfeu cu Cleofa, susținută cu precădere de antici, are drept consecință considerarea Mariei a lui Cleofa drept cumnată a Madonei, mamă a nu mai puțin de trei apostoli. Cleofa-Alfeu este apoi unul dintre ucenicii care în ziua învierii lui Isus, mergând spre localitatea natală Emaus, au fost ajunși și însoțiți de însuși Isus, pe care l-au recunoscut "la frângerea pâinii".
În timp ce soțul se îndepărta de Ierusalim, cu inima copleșită de tristețe și deziluzie, soția, Maria a lui Cleofa, urmând îndemnul inimii ei, se grăbea spre mormântul Mântuitorului, pentru a-i aduce extremul omagiu al ungerii rituale cu diferite unguente. În seara de vineri rămăsese într-adevăr în compania Mariei Magdalena, pentru a vedea "unde fusese pus". Spune sfântul Marcu evanghelistul: "Între timp Maria din Magdala și Maria, mama lui Iosif, stăteau, pentru a vedea, unde fusese pus".
Trecând sâmbăta, dis-de-dimineață, în timp ce soțul se întorcea acasă, Maria a lui Cleofa și celelalte însoțitoare "au cumpărat parfumuri, apoi s-au dus, pentru a-l unge". Dar: "Nu e aici, a înviat!", le-a anunțat mesagerul divin. "Femeilor evlavioase", care s-au dus la mormânt cu unguentele lor și cu durerea lor, le revine privilegiul mărturiei care angajează cel mai mult: "Pentru ce îl căutați pe cel viu printre cei morți?". Dacă Cristos nu a înviat - va spune sfântul Paul - credința noastră nu valorează nimic, iar noi am fi niște mincinoși. "Dar - adaugă - Cristos a înviat și este înainte-mergătorul altora care acum dorm și vor învia". Această veste îmbucurătoare a fost dată "celor unsprezece și tuturor celorlalți" de câteva femei, printre care și Maria a lui Cleofa.
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)