Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 SFÂNTUL ZILEI 

Luni, 29 aprilie 2024 

Sfânta Ecaterina din Siena

fecioară și învățătoare a Bisericii, patroană a Italiei (sărbătoare)

Ceea ce uimește mai mult în viața sfintei Ecaterina din Siena nu e atât rolul neobișnuit, pe care ea l-a avut în istoria timpului său, cât modul elegant și feminin, cu care a îndeplinit acest rol. Papei, pe care ea îl chema cu numele de "suavul Cristos pe pământ" îi reproșa lipsa de curaj și îl invita să părăsească Avignon-ul pentru a se întoarce la Roma, prin cuvinte foarte umane ca acestea: "Hai, bărbătește, părinte! Eu vă spun că nu trebuie să tremurați". Unui tânăr condamnat la moarte, pe care ea l-a însoțit până pe eșafod, i-a spus în ultimul moment: "Jos! La nuntă, fratele meu bun! Ce repede vei fi în viața fără de sfârșit".

Când stătea la masă cu ucenicii săi, avea grijă să nu trezească gelozia vreunuia și nu rareori, așa cum face mama cu copilul supărăcios, îi dădea îmbucătura cu lingura proprie celui care se simțea neglijat de ea. Apoi vocea supusă a femeii schimba tonul și se traducea adesea în acel "eu vreau", care nu admitea tergiversări când erau în discuție binele Bisericii și înțelegerea dintre cetățeni.

Născută la Siena la 25 martie 1347, a douăzeci și patra fiică a lui Giacomo și Lapa Benincasa, Ecaterina a sărbătorit la șapte ani căsătoria sa mistică cu Cristos. Că acest lucru nu a fost rodul unei fantezii infantile, dar începutul unei extraordinare experiențe mistice, se poate constata foarte degrabă. La cincisprezece ani Ecaterina începea să facă parte din ordinul al treilea al sfântului Dominic, începând o viață de pocăință și de extremă severitate. Pentru a învinge repulsia față de un lepros, care mirosea urât, s-a aplecat să-i sărute rănile.

Fiind analfabetă, a început să dicteze diferitor copiști scrisorile sale, îngrijite și înțelepte, adresate papilor, regilor, condotierilor și persoanelor simple din popor. Curajoasa sa angajare socială și politică a trezit nu puține perplexități chiar printre superiorii săi și a trebuit să se prezinte în fața adunării generale a dominicanilor, care a avut loc la Florența în mai 1377, pentru a da cont de conduita sa.

La Siena, în reculegerea cămăruței sale a dictat Dialogul despre Divina Providență pentru a înălța către Dumnezeu ultimul său cânt de iubire. A răspuns apoi chemării papei Urban al VI-lea, de partea căruia trecuse de la începutul marii schisme, pentru că papa a voit-o la Roma în acel moment de gravă confuzie. Aici a căzut bolnavă și înconjurată de numeroșii săi discipoli - cărora le-a recomandat numai să se iubească unii pe alții - și-a dat sufletul în Domnul. Era la data de 29 aprilie 1380: împlinise de o lună treizeci și trei de ani. A fost canonizată la 29 aprilie 1461. În anul 1939 a fost declarată patroană principală a Italiei împreună cu sfântul Francisc de Assisi. La 4 octombrie 1970 papa Paul al VI-lea a proclamat-o învățătoare a Bisericii.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

 


Alegeți altă zi:



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul Misionar Diecezan

Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat