Miercuri, 24 aprilie 2024
Sfântul Fidel din Sigmaringen
preot și martir (comemorare facultativă)
Îl numeau "avocatul săracilor", pentru că îi apăra în mod gratuit pe cei care nu aveau bani suficienți pentru a plăti un avocat. Marcu Reyd - viitorul capucin fratele Fidel - născut la Sigmaringen, în Germania, în anul 1578, fusese laureat în mod strălucit în filozofie și în drept la universitatea din Freiburg, Elveția, și desfășurase cariera avocățească la Colmar în Alsacia. Atras mai mult de severele studii filozofice decât de discursurile din tribunal, Marcu Reyd a primit cu entuziasm invitația contelui de Stotzingen, care îi încredința fiii și un grup de tineri promițători, pentru a-i îndruma spre studii și spre cunoașterea problemelor lumii contemporane.
Șezând timp de șase ani în diferite orașe ale Italiei, Spaniei și Franței, a împărtășit tinerilor și nobililor elevi și învățături utile care au făcut să fie rebotezat cu numele de "filozof creștin". Apoi, la vârsta de 34 de ani, a părăsit orice ocupație și s-a întors la Freiburg, de această dată la conventul capucinilor și a îmbrăcat umila rasă a sfântului Francisc. Datorită înțelepciunii sale a fost numit în fruntea diferitelor convente; în timp ce îndeplinea sarcina de stareț al conventului din Weltkirchen, locuitorii regiunii au putut admira extraordinara sa caritate și curajul în îngrijirea celor loviți de ciumă.
Din partea Congregației de Propaganda Fide a primit sarcina de a pleca în Rezia, în plină criză protestantă. Convertirile au fost numeroase, dar intoleranța multora a sfârșit prin a crea în jurul sfântului predicator o adevărată undă de ostilitate, mai ales din partea țăranilor calviniști din cantonul elvețian al grizonilor, aflați în război împotriva împăratului Austriei. Era cât se poate de așteptată, deci, acuza adusă fratelui Fidel de a fi un agent în slujba împăratului catolic.
Sfântul frate continua neînfricat misiunea sa, mergând din oraș în oraș pentru a ține cursuri de predică. "Dacă mă ucid - a spus confraților, plecând spre Sewis - voi accepta cu bucurie moartea din iubire față de Domnul nostru. O voi considera un mare har". Era aproape o profeție. La Sewis, în timpul predicii, s-a auzit un foc de armă. Fratele Fidel a dus și de această dată predica până la capăt și apoi s-a îndreptat spre casă. Deodată a fost înconjurat de douăzeci de soldați, conduși de un ministru, care mai apoi s-ar fi convertit. I-au impus să renege ceea ce predicase puțin mai înainte. "Nu pot, este credința strămoșilor voștri. Îmi voi da cu plăcere viața, pentru ca voi să vă întoarceți la această credință". Fiind lovit greu la cap, a avut abia timp să pronunțe cuvinte de iertare, înainte de a fi ucis cu lovituri de sabie. Era în ziua de 24 aprilie 1622. A fost canonizat în anul 1746 de către Benedict al XIV-lea.
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)