Marţi, 23 aprilie 2024 

Sfântul Gheorghe

martir (comemorare facultativă)

Dacă despre sfântul Gheorghe am poseda numai Actele martiriului şi mai exact Patima sa (considerată apocrifă deja de către Decretul Gelasian din secolul al VI-lea), am putea chiar să ne îndoim de existenţa sa istorică. Totuşi nu se poate şterge cu o trăsătură de peniţă o tradiţie atât de universală: Biserica din Orient îl numeşte "marele martir" (megalo-martir) şi orice calendar creştin l-a inclus în lista sfinţilor. Sfântul Gheorghe, pe lângă faptul că a dat nume la oraşe şi ţări, a fost proclamat patron al unui oraş ca Genova, al unor întregi regiuni spaniole, al Portugaliei, Lituaniei, Angliei, prin confirmarea solemnă, pentru aceasta din urmă, a papei Benedict al XIV-lea.

Acest cult extraordinar are origini foarte vechi, deoarece mormântul său de la Lida, din Palestina, unde martirul a fost decapitat la începutul secolului al IV-lea, era ţinta pelerinilor deja în epoca cruciadelor, când sultanul Saladin a dispus să se dărâme biserica ridicată în cinstea sa. Imaginea, cunoscută tuturor, a curajosului cavaler care luptă împotriva balaurului, răspândită spre sfârşitul evului mediu, îşi trage originea de la legenda creată în jurul acestui martir şi relatată în diferite moduri de către multe Patimi.

O astfel de legendă povesteşte că un balaur îngrozitor ar fi ieşit din când în când de pe fundul unui lac şi s-ar fi apropiat de zidurile oraşului provocând moartea prin suflarea sa pestilenţială. Pentru a îndepărta un flagel atât de mare, populaţiile locului ofereau monstrului victime tinere, trase la sorţi. Într-o zi îi reveni fiicei regelui soarta de a se oferi ca hrană balaurului. Monarhul, care nu putea face nimic, pentru a evita această oribilă soartă a tinerei fiice, a însoţit-o cu lacrimi la ţărmul lacului. Prinţesa părea sortită în mod iremediabil îngrozitorului scop, când în ajutorul său a alergat un curajos cavaler provenind din Cappadocia, tocmai Gheorghe.

Curajosul războinic şi-a scos sabia şi l-a ucis pe îngrozitorul balaur ca pe un blând mieluşel, pe care tânăra l-a dus cu lanţul în interiorul zidurilor cetăţii, de data aceasta inofensiv, în uimirea tuturor locuitorilor, care se încuiau în casă înspăimântaţi. Misteriosul cavaler i-a liniştit, strigându-le că a venit să învingă balaurul în numele lui Cristos, pentru ca să se convertească şi să fie botezaţi. Şi gloriosul sfârşit al acestui martir are acelaşi caracter de legendă. Fiind condamnat la moarte pentru că a renegat zeii imperiului, călăii au supus trupul său la cele mai îngrozitoare chinuri. Părea făcut din fier. În faţa curajului său de neînvins şi a credinţei sale, s-a convertit însăşi soţia împăratului. Mulţi creştini, fricoşi în faţa ameninţărilor călăilor, au găsit forţa de a da mărturie pentru Cristos prin jertfa supremă a vieţii lor. În sfârşit şi sfântul Gheorghe a plecat capul pe coloană şi o sabie ascuţită a pus capăt vieţii sale încă tinere.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie