Sâmbăta, 20 aprilie 2024
Sfânta Agneza de Montepulciano
fecioară
Într-un celebru tablou al lui Tiepolo, din biserica venețiană a iezuiților, sunt reprezentate trei mari sfinte dominicane: Ecaterina de Siena, Roza de Lima și Agneza de Montepulciano. Aceasta din urmă este îngenuncheată la picioarele Madonei și contemplă un mic crucifix, primit din mâinile Pruncului Isus în timpul unei apariții. Viața sfintei Agneza este caracterizată prin minuni, din ziua în care s-a născut (în 1274 la Gracciano Vecchio, pe malul lacului Trasimeno) și leagănul său a fost luminat de o lumină neprevăzută, până la șaizeci de ani după moartea sa, când Ecaterina de Siena s-a dus în pelerinaj la mormântul său; în timp ce sfânta sieneză se înclina, pentru a-i săruta piciorul, acesta s-a ridicat și a rămas în această poziție.
Într-o dimineață, pe când sora Agneza era reculeasă în rugăciune înaintea altarului, unde episcopul abia celebrase sfânta Liturghie, fața albă de altar a fost acoperită cu un strat gros de "mană". La Chinciano, unde se dusese pentru băi, ascultând de invitația superiorilor săi, a izvorât dintr-o dată un nou izvor, care și acum îi poartă numele. Dar minunea cea mai mare este mișcătoarea simplitate și limpezime a sufletului său, care avea un farmec irezistibil.
Ecaterina de Siena, în limbajul său colorat, o definește pe sfânta Agneza "mâncătoare și gustătoare de suflete", pentru că "dragostea ardea în mod continuu în inima sa". Biograful său, fericitul Raimund de Capua, vorbește despre "forța vizibilă exercitată de sfințenia sa", care trebuia să se răspândească și să se împărtășească. Născută dintr-o familie nobilă, a intrat la vârsta de nouă ani în mănăstirea dominicanelor Sacului, numite astfel datorită croielii hainei pe care o îmbrăcau. La numai cincisprezece ani, printr-un special indult pontifical, a fost aleasă superioară a mănăstirii din Proceno, un sat din dieceza de Acquapendente. Dar cetățenii din Montepulciano au chemat-o la ei și pentru a o avea au făcut cereri la episcop și au rugat-o pe cea în cauză, până când Agneza, convingându-se că aceea era voința lui Dumnezeu, a intrat definitiv în orașul care într-o zi o va alege ca protectoare a sa.
Noua mănăstire din Montepulciano este inaugurată la 3 iulie 1306, iar după o lună primul grup de surori depunea voturile religioase. La 23 septembrie anul următor, Agneza a fost aleasă superioară și în această funcție a rămas până la moarte, care a avut loc la 20 aprilie 1317. La mormântul umilei superioare de la Montepulciano continuă să se manifeste semne ale predilecției divine. Sărbătoarea sa se celebra la Montepulciano deja la începutul anului 1500, cu două sute de ani înainte de canonizarea oficială, care a avut loc la 10 decembrie 1726.
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)