Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 SFÂNTUL ZILEI 

Duminică, 14 aprilie 2024 

Sfântul Ermenegild

martir

Întâmplările despre sfântul Ermenegild, interesante ca un roman foileton, au trezit diferite perplexități printre istorici și hagiografi: câte unul cu multă neplăcere îi recunoaște sfințenia. Rebeliunea sa armată împotriva tatălui este foarte departe de a fi considerată "justificată" de către toți. Dezacordul a început deja cu primii patru biografi: în timp ce Ioan, abate de Biclaro și apoi episcop de Gerona este ostil, iar sfântul Isidor de Sevilla cel puțin perplex, sfântul Grigore din Tours oferă o atentă povestire, iar sfântul Grigore cel Mare schițează un adevărat și propriu panegiric. Adevărul, ca de obicei, stă undeva la mijloc. Și mijlocul practic este acesta. Ermenegild era fiul lui Leovigild, care în anul 567 i-a urmat lui Atanagild și a fost primul vizigot, care a fost investit cu titlul de rege și legat imperial în Spania.

Vizigoții, pe care Clodovec îi alungase definitiv în Spania, îmbrățișaseră creștinismul, dar într-o formă eretică, cea ariană, propusă lor în a doua jumătate a secolului al IV-lea de episcopul Ulfila (sau Wulfila). Creștini catolici erau însă francii învecinați, cu care se încheiau căsătorii din motive politice. Și Ermenegild, a cărui mamă Teodosia era catolică, primise o educație ariană, dar s-a căsătorit cu o prințesă catolică. Aceasta, Ingonda, era chiar nepoata celei de-a doua soții a lui Leovigild, Goswinta, văduva lui Atanagild și ariană "îndârjită": tradiționala ostilitate între catolici și arieni crescuse bineînțeles în Goswinta datorită faptului că fiica sa, mătușa Ingondei, murise în mod tragic prin mâna unui principe "catolic".

Goswinta a încercat zadarnic, și cu bune și cu rele, să o "convertească" pe Ingonda: într-o zi, după ce o lovise în mod dur, a dezbrăcat-o și a dus-o cu forța la o piscină, pentru a o reboteza fără voia ei. Pentru a pune capăt tensiunilor, Leovigild l-a exilat pe fiul său Ermenegild la Sevilla. Aici tânărul a îmbrățișat catolicismul și, poate cu aprobarea sfântului Leandru, fratele sfântului Isidor, a pus la punct un plan de răzvrătire contra tatălui, chemându-i în ajutor pe bizantini și pe suabi. Însă, a fost înfrânt și s-a predat după garanțiile propuse prin mijlocirea fratelui său Recared.

Fiind aruncat în închisoare la Valencia și la Tarragona, a avut loc ultimul act al dramei. În ziua de Paști a anului 585, la 25 martie, Ermenegild a refuzat să primească împărtășania din mâinile episcopului arian trimis de către tatăl, care a dispus din acest motiv execuția imediată: tocmai datorită acestei circumstanțe, a avut parte de un adevărat martiriu. La intervenția insistentă a lui Filip al II-lea, în anul 1586 Sixt al V-lea a fixat comemorarea sfântului Ermenegild martirul la 14 aprilie.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

 


Alegeți altă zi:



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul Misionar Diecezan

Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat