Vineri, 8 martie 2024
Sfântul Ioan al lui Dumnezeu
călugăr (comemorare facultativă)
Căile sfințeniei sunt infinite și o demonstrează activitatea pământească a acestui sfânt extraordinar. Juan Ciudad, născut la Montemor-o-novo, lângă Evora (Portugalia) la 8 martie 1495, la vârsta de opt ani a fugit de acasă. La Oropesa în Noua Castilie, unde s-a oprit pentru prima etapă, oamenii, neștiind nimic despre el, nici măcar numele de familie, au început să-l numească Ioan al lui Dumnezeu și așa i-a rămas numele. Până la 27 de ani a făcut-o pe păstorul și pe țăranul, apoi s-a înrolat printre soldații mercenari. În celebra bătălie de la Pavia între Carol al V-lea și Francisc I, Ioan al lui Dumnezeu se afla în frontul învingător, adică de partea lui Carol al V-lea. Mai târziu a participat la apărarea Vienei asediată de otomanul Soliman al II-lea.
Încheindu-se paranteza militară, atâta timp cât a avut bani în pungă a cutreierat jumătate din Europa și a ajuns în Africa, unde a fost zilier; pentru o perioadă de timp a fost și vânzător ambulant la Gibraltar, comercializând lucruri de duzină; stabilindu-se în sfârșit în Granada a deschis acolo o mică librărie. Atunci și-a schimbat Ioan al lui Dumnezeu în mod radical direcția propriei vieți, în urma unei predici a fericitului Ioan de Avila. Ioan a părăsit totul, a vândut cărțile și afacerea, s-a lipsit chiar și de încălțăminte și îmbrăcăminte, și s-a dus să cerșească pe străzile Granadei, adresând trecătorilor fraza care va deveni emblema unei noi și merituoase instituții: "Faceți bine, fraților, vouă înșivă".
Darul pe care oamenii i-l ofereau era împărțit de fapt între cei mai nevoiași. Dar locuitorii din Granada au crezut că îi fac bine închizându-l în ospiciu. O neînțelegere providențială. În ospiciu Ioan și-a dat seama de ignoranța vinovată a acelora care pretindeau că îngrijesc bolile mintale cu metode demne de un torturator. Astfel, îndată ce a putut să se elibereze din acel infern, a înființat, cu ajutorul binefăcătorilor, un spital al său. Deși lipsit complet de studii de medicină, Ioan s-a arătat mai destoinic decât înșiși medicii, în mod special în îngrijirea bolilor mintale, introducând, cu mult înainte în timp, acea metodă psihanalitică sau psihosomatică, aceea care va fi - după patru secole... - faima lui Freud și a ucenicilor săi.
Îngrijirea sufletului era premisa pentru o îngrijire folositoare a trupului. Ioan al lui Dumnezeu i-a adunat pe colaboratorii săi într-o mare familie religioasă, ordinul Fraților Ospitalieri, cunoscuți mai bine cu numele "Faceți bine fraților". Ioan a murit la numai cincizeci și cinci de ani, în ziua împlinirii anului, 8 martie 1550. A fost canonizat în anul 1690. Leon al XIII-lea l-a declarat patron al spitalelor și al celor care lucrează pentru restabilirea sănătății bolnavilor.
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)