Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 SFÂNTUL ZILEI 

Joi, 7 martie 2024 

Sfintele Perpetua și Felicitas

martire (comemorare)

Tibia Perpetua, o tânără mamă de douăzeci și doi de ani, a scris în închisoare jurnalul arestului său, al vizitelor pe care le primea, al viziunilor și viselor și a continuat să-și extindă adnotările sale până în ajunul supliciului. "Am fost aduși în închisoare - scrie Perpetua - și am rămas înspăimântată, pentru că niciodată nu mă aflasem într-o întunecime atât de mare. Îngrămădiți acolo jos, ne simțeam sufocați de căldură, pentru că soldații nu aveau grijă de noi". Împreună cu Perpetua, nobilă doamnă cartagineză, au fost închiși Saturnin, Revocatus, Secundulus și Felicitas, tânără sclavă a familiei Perpetuei, toți catehumeni.

Celor cinci li s-a adăugat catehetul lor Saturn. Astfel, au putut primi botezul înainte de a fi dați la fiare (Secundulus murind de epuizare înainte de supliciu) și de a fi decapitați în arena din Cartagina, la 7 martie 203. Felicitas aștepta să devină mamă și se ruga ca nașterea să aibă loc îndată, pentru a se putea uni cu tovarășii de martiriu. Într-adevăr, pruncul s-a născut cu două zile înainte de data fixată pentru inumanul spectacol din arenă: a fost o naștere foarte dureroasă și când un soldat a început s-o ia în râs: "Cum vei plânge atunci, când te vor sfâșia fiarele?", Felicitas i-a replicat plină de credință și demnitate: "Acum sunt eu cea care suferă; însă ceea ce voi suferi atunci, nu voi mai suferi eu, dar va suferi Isus pentru mine!".

A fi creștini în acea epocă de credință și de sânge însemna un risc zilnic: riscul de a sfârși într-un circ, drept hrană a fiarelor și la discreția curiozității morbide a mulțimii. Perpetua avea un copilaș încă în fașă. Tatăl ei, păgân, o ruga, se umilea, îi amintea datoriile sale față de tânăra creatură. Era de ajuns un cuvânt de abjurare, pentru a se putea întoarce în sânul familiei. Dar Perpetua, cu gura înecată de plâns, repeta: "Nu pot, sunt creștină".

Amintirile și însemnările scrise de Perpetua s-au adunat într-o carte care poartă titlul Patima despre Perpetua și Felicitas, completată apoi de către altă mână, poate de Tertulian, care a povestit jertfa supremă a celor două femei suspendate pe o plasă și sfâșiate de coarnele ascuțite ale unei juninci înfuriate, înainte de a fi doborâte cu o lovitură de sabie. Prospețimea acelor pagini a umplut de admirație și emoție generații întregi. O mare parte a dramei este trăită într-adevăr din interior, printr-o neobișnuită optică feminină, de către relatarea vie și pură a Perpetuei, atentă la amănuntele care i-ar fi scăpat unor panegiriști. De aceea Perpetua fusese îndemnată să scrie de către frații de credință pentru a lăsa o mărturie scrisă spre edificarea tuturor creștinilor.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

 


Alegeți altă zi:



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul Misionar Diecezan

Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat