Miercuri, 6 martie 2024 

Sfânta Roza de Viterbo

fecioară

Biografii tinerei de optsprezece ani, sfânta Roza, născută la Viterbo în anul 1234, din părinţi de condiţie modestă, insistă asupra temelor dragi devoţiunii populare, asupra minunilor făcute de ea deja de la vârsta de trei ani, înviind pe o mătuşă după mamă, transformând pâinile în trandafiri, refăcând o cană spartă de la fântână, şi asupra activităţii sale de mică predicatoare, atât de mică, încât trebuia să se caţăre de stâlpii pieţelor. Relatările acestor minuni sunt conţinute într-o biografie, numită Vita II, din anul 1457, care este foarte indulgentă în ceea ce priveşte elementul miraculos.

Mai demn de crezut este însă fragmentul Vita I, un document de epocă, din care aflăm că - între noaptea unei zile de joi (a anului 1244 sau 1250) şi preajunul sărbătorii sfântul Nicolae, a anului în care a murit împăratul Frederic al II-lea (1250) - Roza a avut o viziune care a determinat intrarea sa în al treilea ordin franciscan. I-au apărut mai întâi suflete ale unor decedaţi iar apoi Sfânta Fecioară, care a invitat-o să meargă repede la doamna Zita, superioara locală a celui de-al treilea ordin, care trebuia să o facă să îmbrace haina terţiară şi să o însoţească în vizita sa la trei biserici, ca semn al consacrării lui Dumnezeu.

Acea zi a însemnat pentru Roza punerea în mişcare pentru "predică" sau mai exact pentru îndemnurile pe care tânăra le adresa concetăţenilor săi, pentru a-i rechema la obligaţia pocăinţei şi a fidelităţii faţă de Cristos şi faţă de Biserică, a cărei unitate era tulburată de răspândirea ereziilor paterinilor şi catarilor, precum şi de sângeroasele încăierări dintre cetăţeni. Îndemnurile Rozei au fost interpretate în sens politic şi ca opoziţie deschisă faţă de împăratul Frederic al II-lea, fapt pentru care şeful juridic şi militar pe nume Mainetto di Bovolo a trimis în exil toată familia Rozei.

Condamnarea la domiciliul forţat de la Soriano sul Cimino, dezagreabil pentru anotimpul iernii, pare să fi durat puţine săptămâni, datorită morţii neprevăzute a împăratului, prevestită de Roza. Pe drumul întoarcerii la Vitorchiano, tânăra a obţinut vindecarea unei oarbe cu numele de Delicata şi convertirea unei eretice recalcitrante, supunându-se probei "judecăţii lui Dumnezeu". Întoarsă la Viterbo, Roza a cerut în zadar să fie admisă printre surorile de clauzură ale ordinului fondat de Clara de Assisi.

Nu se ştie nimic despre moartea sa, care a avut loc la vârsta de optsprezece ani. Trupul său a fost aşezat fără sicriu sub pardoseala bisericii "Santa Maria del Poggio" şi a rămas acolo timp de optsprezece luni. La prima recunoaştere a fost găsit intact şi s-a păstrat aşa de-a lungul secolelor, rămânând înnegrit dar nu ars după un incendiu care i-a ars sicriul. Minunile răspândite în jurul numelui de Roza i-au decis de fapt titlul de sfântă, chiar dacă nu a avut loc vreodată canonizarea sa oficială.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie